Stau astazi si imi amintesc cu placere despre toate lectiile pe care le-am primit de-a lungul timpului aici, in ospiciul acesta al nostru. Am invatat multe as zice eu – despre iubire, despre dragoste, despre libertate, despre dorinta de libertate, despre puterea fricii… Despre NOI!
Cadavrele reprezinta mancarea cea mai frecventa a coiotului. Destul de des se hraneste si cu animale inofensive din categoria rozatoarelor, ca sobolani si iepuri. Numai arareori ataca in haita animale mai mari, bolnave, ca de exemplu cerbi.
foto: photocopy.ro
Cu ceva timp in urma, stateam de vorba cu o copila de douazeci si ceva de ani. Si ii spuneam ca in razboi si in dragoste, totul e permis. Si ca nimic nu mi se pare mai frumos si mai inaltator decat adoratia oferita iubitei, decat sa ma daruiesc ei…
Foto: odeo.com
Am invatat sa ne temem ca poate fi mai rau, mult mai rau si am invatat sa ne multumim cu mai putin. Calatorim mai putin, ne distram mai putin, visam mai putin. Nu mai avem nevoie nici de atata mancare si parca orele de somn sunt prea multe. Iubim mai putin, Doar insomniile si noptile petrecute la televizor s-au inmultit.
Foto: casa-romana.org
La azil, cu totii avem tinute asemanatoare. Un fel de pijamale cu numere cusute pe piept (“numere aleatoare” imi spunea cineva, candva) si papuci. Este de fapt tinuta obligatorie si face parte din dotarea ‘institutiei’. Nu ne-am intrebat niciodata daca nu ar fi mai frumos sa avem putina culoare in imbracamintea noastra in locul acestui gri murdar pe care il purtam cu totii. Aceste haine sunt de fapt date si firesti in acelasi timp.
Foto: cobbsheriff.org
Read the rest of this entry »
|
comentarii recente