LA LIMITA ABSURDULUI… TOATA LUMEA MA IUBESTE.

– Deci sa-ti citesc. “Fecioară (23.08-22.09) – Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor. Animalul sacru: ciocănitoarea. Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşeşte prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele cu periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce o leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe puncte, subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau ocupată să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie

– Imi faci cunostinta cu mine insumi? Sau incerci sa ma cunosti?
– M-am gandit ca poate iti sunt necesare unele cunostinte
– Deci… Nu cred ca sunt 2 tipicar, 4 cicalitor si 5 carpanos… dar da! Sunt 7. absolut necesar, am completat eu ranjind
– Deci, da, esti toate alea. Numai ca tu ai pretentii de la altii…
– Deci, da. Sunt plin de calitati…
– Noi te iubim asa cum esti…
– Deci, mi-ai deschis apetitul de autocunoastere. Iar eu nu am fost la cursuri pe tema asta… Si nici nu ma voi duce, desigur… Aia pe care ii citezi tu de ce dracu’ nu or spune si ca sunt altruist, lenes si indolent?
– Pai, e ceva general, fiecare se regaseste sau nu in descriere. Dar tu poti adauga si iti spun eu daca e asa sau nu…
– Sa imi enumar calitati si tu sa-mi zici daca da sau nu?
– Exact.
– Nesimtit, nemernic, magar.
– Ei, nici chiar asa.
– Hot, parsiv mincinos…
– Nu. Ar trebui sa mai reflectezi…
– Mujic, badaran, ipohondru…
– Eu am gasit numai calitati la tine. Dar acum nu am timp sa ti le expun.
-Alea de mi le-ai citit din revista?
– Aaaa, nu!… Alea nu erau da la mine. Erau de la ei… Care nu te cunosc asa bine ca mine… Eu doar ti le-am trimis ca tu sa te verifici…
– Dar ai zis totodata ca sunt toate alea, numai ca eu am pretentii… Deci… Dialogul asta al nostru e bun…
– Pai, nu chiar toate… Nu te mai gandi.Tot ce trebuie sa retii e ca noi te iubim cu toate alea ale tale.
– Super! Deci sa nu ma mai chinui cu autocunoasterea, ca degeaba. N-am nevoie, ca sunt iubit oricum… sau cum?….

* * * *

– Si tu esti dus rau…Mai zici de mine…
– Eu stiu. Dar eu nu mai am alta sansa. Ca’s deja prea dus…
– Pai crezi ca eu mai am sanse? Stai linistit…
– Da, ai. Numai sa vrei.
– Si cum pot sa fac asta?
– In primul rand sa ai taria sa te cunosti pe tine insati. Apoi sa ai taria sa combati ce nu iti place. Ceea ce nu iti place la tine, ma refer.
– Ehe… E greu… Tu vrei sa ma termini de tot… Deja sunt varza!…
– De ce?
– Multe… Mult prea multe. Nu vreau sa iti fac capul calendar. Ti l-am facut prea mult pana acum.
– Telenovele 2?
– Nu. Nu e vorba de barbati. Astia nu ma mai afecteaza atat.
– Desi telenovelele tale mi se pareau savuroase…
– Da, erau…Inca mai sunt.
– Fie si numai prin faptul ca existau. Sau ca exista, ma rog. Eu mi-as dori sa le am si numai pe jumatate si nu pot.
– De ce nu poti?
– Nu mi se aprind calcaiele dupa o tipa numa pt ca arata bine, are motor si este atenta cu mine. Ma intalnesc cu pana la 2-3 tipe pe saptamana…
– Wow… M-ai depasit. Eu ies cu aceiasi doi tipi de vreo luna…
– Si la mine se mai repeta. Nu sunt de fiecare data altele. Tipe care mi se par interesante, haioase si totusi atat de sterse…
– Si eu sunt stearsa. Ca haioasa stiu ca nu-s. Interesanta doar pentru ca am telenovele. Iar de ala mi-a placut pt ca are motor, da… Stiam ca imi va trece repejor. Dar ma bucur ca se intampla.
– Da, e super! Ca se intampla, ca s-a intamplat… La mine, nu se mai intampla… Cam de niciunele…
– Eee… Na. Prea repede vrei si tu. Mie mi-a luat opt luni sa se intample. Opt luni, dupa ce m-am despartit de cel ce il iubeam… Dupa ce i-am spus ca nu mai pot fi cu el. Opt luni!
– Deci sa-mi pun mainile pe piept si sa astept sa treaca timpul…
– Nici chiar asa, doamne fereste!… Spuneam doar ce si cum.
– Macar sa nu mai alerg asa, de la o fusta la alta, ca oricum nu se intampla?… Da, mai, stiu… Stiu ca sunt indisponibil emotional. Ca asa suntem toti dupa o despartire.
– Da, bine ca tu stii. La mine era prima despartire…
– Si la mine, e prima la un asemenea nivel. Dar dupa cum ziceam, m-am vazut cu foarte multe dupa aceea.
– Am un prieten care mi-a zis ca s-a vazut cu nu-stiu-cate. Si degeaba…
– Si mai am un defect. Sunt al naibii de rational si de analitic cu ceilalti.
– Pai asta e bun. Si eu sunt analitica… Si imi dau seama din start. Dar tot ma arunc cu capul inainte…
– Uneori mi-ar placea sa o iau razna. Dar nu pot fara sa ma gandesc de sapte mii de ori inainte… Si – pana ma gandesc – imi trece.
– Si la ce iti foloseste?
– Nu stiu. Probabil ca la nimic. Sau poate ca imi foloseste ca sa ai ce discuta tu cu mine acum…
– Deci tot pentru mine e…
– Si sa iti pot da niste sfaturi care oricum nu sunt tocmai folositoare…
– Lasa asa… Tu sa mi-le dai. Ca am nevoie de ele.
– Hei! Stii bine ca asa sunt pentru ca… asa sunt. Ca te-ai nimerit tu sa apari si sa imi dai ocazia sa ma dau destept… asta e…
– Eu ma bucur ca m-am nimerit. Chiar daca-s stearsa…
– Tu… Esti o scumpica… Ti-am mai zis oare?
– Da… De vreo mie de ori…
– Tu nu esti stearsa. Macar din bun simt, persoanele de fata se exclud. Mai bine da-mi un piciorus sa-l pup…

Sa mai visez? Sa ma trezesc?…