Curvei mele, cu drag…

Pasi nesiguri ma purtau prin holul cel lung. Urcasem in lift cu o batranica zambitoare, incarcata cu sacosi pline de cumparaturi. Se uita la mine si zambea blajin. Nu stiu ce i se parea atat de amuzant. Mina mea voit serioasa sau aerul ratacit pe care il aveam?

Inaintam mai departe pe culoarul lung cu multe usi de o parte si de alta. Nu mai stiam nici a cata usa este, nici numarul apartamentului. Retinusem doar ca numarul era scrijelit cu pixul pe usa. “Dar daca or fi mai multe usi cu numarul scris astfel, cu pixul?”, ma intrebam in timp ce pasii mei rasunau pe intreg coridorul.

Nu aveam curaj sa dau telefon sa mai intreb o data ce apartament. M-as fi facut de ras. Asa ca am dat repede doua ture de hol si m-am convins ca pe o singura usa era numarul trecut cu pixul. Norocul meu. Si totusi am mai mers inca o data pe hol de la un capat la celalalt ca sa fiu sigur ca nu nimeresc aiurea.

Gafaiam. Obosisem deja. M-as asezat in fata usii si am stat cateva secunde, poate un minut, poate doua. Ca sa imi trag sufletul. Sa imi reglez respiratia.

Cu o mana nesigura am apasat butonul soneriei. Si am asteptat. La un moment dat s-a auzit un fosnet in dreptul usii, urmat de zgomotul rasucirii cheii in broasca. Apoi, in liniste, s-a deschis usa usor. O lumina difuza venea din incaperea din fata. O muzica linistita, undeva in departarea din fata mea. Am reusit sa zaresc o silueta inalta, slaba, ascunsa parca pe jumatate in spatele usii deschise…

– Haide, intra!… si am intrat. Vino!… a mai soptit vocea aceea si silueta feminina a alunecat pe langa mine.

Am urmat-o si mi-am dat seama ca am patruns printr-un holisor mic, in camera. In partea dreapta a camerei, o veioza lunga sprijinea o masuta din sticla. De o parte si de alta a masutei erau doua fotolii. In partea opusa o saltea imensa era intinsa pe jos parca. Muzica venea de peste tot.
– Fa-te comod, mi-a mai zis vocea si mi-a indicat, cu o mana subtire, sidefata, fotoliul aflat in vecinatatea mea.
M-am asezat si am zarit-o asezandu-se si ea in celalalt fotoliu. Purta o camasuta subtire, din voal, pe sub care se zareau destul de clar o pereche de bikini negri si un sutien tot negru si el. Vizibil stanjenit, incercam sa o masor din priviri, cu coada ochiului. Se uita la mine cu un aer amuzat.
– Dragule, cand am zis sa te faci comod, ma gandeam ca poti sa te si dezbraci, mi-a spus pe tonul ei amuzant. Sau ti se pare ca este prea frig aici?
Cu gesturi nervoase mi-am dat jos repede camasa si pantalonii. Mi-am lasat, ca o ultima pudoare, boxerii si sosetele. De parca mi-ar fi putut oferi ceea ce ii cerusem eu, asa, imbracat. Nestiid ce sa fac, m-am asezat la loc in fotoliu.
– O tigara? m-a intrebat cu o voce blajina.
– Am, multumesc – am raspuns eu si cu miscari tremuratoare mi-am scos o tigara din pachet si am aprins-o.

* * *

Fara sa spun un cuvant, am tras cu nesat din tigara din nou si din nou. Nu mi-a intrerupt tacerea, ceea ce m-a cam enervat. Trebuia sa ma faca sa ma relaxez, nu sa ma lase asa incordat. Mi-aduc aminte cum ma gandeam ca ar fi trebuit sa se dezbrace ea in fata mea intai si sa ma fi facut sa ma simt eu bine privindu-i expunerea nuditatii. In loc de asta mi-a sugerat atat de simplu si de direct sa ma dezbrac eu, ca nici macar sa protestez nu am putut. M-am simtit inferior si m-am executat. Ce-i drept doar pe jumatate.

Acum trag cu acelasi nesat din tigara si gonesc insprea ea. Sunt tot la volanul vechii mele masini, muzica urla in difuzoare, calatorii de pe strada intorc capul inspre mine, inspre sursa galagiei. Eu imi vad de condusul meu, de volan, de pedale, de schimbatorul de viteze si depasesc toate masinile pe care le pot depasi. Sunt intr-o cursa nebuna. Eu ma concurez pe mine insumi parca. De parca as putea ajunge eu inaintea mea la ea. Intotdeauna asa am gonit spre ea. Nebuneste. Cu dorinta si cu teama de a nu intarzia si a risca sa o pierd. De parca ar fi fost a mea cu adevarat vreo clipa….
In intunericul galben al noptii, peste Bucuresti a inceput brusc sa ploua si deodata nu mai pot goni. Tot traficul s-a blocat, masinile au ramas cu rotile parca lipite de asfalt. Peisaj static. Masini incremenite pe asfalt, cu stopurile aprinse si cu nori de fum negru iesind din spatele fiecareia. Ploaia rapaia in parbriz si in plafonul masinii. Un rapait cand mai linistit, cand mai nervos.

Nervos sunt si eu. Strivesc chistocul tigarii de fundul scrumierei si aprind, cu gesturi mecanice, inca una.
Oare asa nervos sunt tot timpul cand fumez? Nu, nu chiar tot timpul, dimineata de exemplu sunt chiar calm. La fel si cand sunt la calculator ma trezesc uitand tigara intre buze sau in mana in timp ce butonez tastatura…

E tot mai evident ca nu voi ajunge la timp la ea. Ca aproape de fiecare data de altfel. Doar de prea putine ori am reusit sa ajung la ora stabilita. O sun sa ii spun ca nu ajung chiar la timp. Cu o voce neutra, imi acorda un ragaz de o jumatate de ora, Dar ma roaga sa nu dureze mai mult intarzierea mea, pentru ca mai are inca o programare. OK, o jumatate de ora ar trebui sa imi ajunga, ar trebui sa ma incadrez. Coloana de masini se pune usor in miscare.

* * *

Mi-am terminat tigara si am stins-o cu grija in scrumiera parca prea mica.
– Si acum?… am inganat eu cu o voce nesigura.
– Acum, intinde-te…
M-am ridicat timid si m-am indreptat cu pasi tremuratori spre salteaua lasata direct pe podea. Era acoperita cu un cearsaf negru care facea ca lumina palida din camera sa para si ea intunecata, mai intunecata. M-am intins cu fata in jos pe marginea saltelei. Am auzit-o venind langa mine, dar a ramas in picioare…
– Da-te si tu mai incolo, ca eu unde ma asez?

M-am conformat si m-am mutat pe mijlocul saltelei.
– E bine acum?
– Da, puiule, e bine, a raspuns si s-a asezat pe saltea langa mine. Of, ce ti-e si cu barbatii astia. Niste copii mari parca ar fi cate unii care uita asa sa isi dezbrace chilotii si sosetele. Esti bine, puiule? Pot sa ti le dau eu jos? Imi dai voie?
– Da, multumesc…
Si-a strecurat o mana sub mine, mi-a dat boxerii la o parte si brusc m-am simtit barbat. Patetic…

14 Răspunsuri to “Curvei mele, cu drag…”

  1. Intotdeuna mi s-au parut penibili barbatii doar in sosete si boxeri. De fapt problema sunt …sosetele. Statutul de barbat in sosete e chiar mai deplorabil decit cel de barbat la nudism…pfu! numai cind ma gindesc la cit de tantosi se plimba ei pe plaja din Vama Veche cu ciureii atirnind intr-o demonstratie penibila a legilor fizicii, cum ca gravitatia exista si e acolo…:D Dar aste e cu totul o alta poveste…

    • Am incercat sa surprind o imagine cat mai reprezentativa, barbatul in sosese si boxeri… Ca gravitatia ne afecteaza pe toti, este insa de toata lumea acceptat😛

      Stii expresia cu dezbracatul din priviri? Cum ai formula-o in cazul unei femei care se uita astfel la un barbat care sta nud pe cearsaf la soare?🙂

  2. da..mi se pare asa ca un vis ..dar nu un vis simplu asa…mi se pare un vis de „drogat”…parca ..ar fi povestit asa de unul drogat …nu stiu ce parere aveti voi…!dar asta e amea:D

  3. poi fiecare cu paralie lui😀

  4. bl000g Says:

    corect🙂

  5. Sarky, elocventa modului in care iti exprimi parerile este uimitoare! N-am inteles nimic! O fi neuronul meu atrofiat…

  6. 🙂 ASA SE PARE DAR AM OCAPACITAE DE A INTELEGE …PESTE NORAML..!

  7. Faina povestirea.
    Mi s-a intamplat si mie sa ma simt putin stanjenit atunci cand am luat o curva. Si mai eram si intr-o tara straina, in Rusia. Noroc ca stiam ceva rusa.
    Ea se uita la mine foarte amuzata, dar pana la urma a stiut ce avea de facut. Doar facea asta zi de zi, nu?🙂

  8. Cand am terminat de citit mi-am aprins o tigara. Apoi am zambit. Apoi m-am gandit ca mi-a placut foarte mult paralelismul gri al acestei povestiri. Un suflet superb intre soseste si stergatoare de parbriz, o alura de ploaie strivita pe un asfalt abstract si apoi sunetul cheii rotite in usa. Da:) ca de obicei nu incetezi sa ma uimesti!

  9. „boxeri si sosete”…pe bune ca-i tare haioasa viziunea…am incercat sa-mi imaginez un barbat imbracat asa…super tare…moartea pasiunii…sosetele…chiar m-a facut sa zambesc imaginea!
    Dar oricum imi place cum ai scris…foarte mult!

  10. da e faina povestea:D

  11. Va multumesc tuturor pt aprecieri si sper ca ceea ce voi scrie in continuare sa placa la fel de mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: