De la Yes Man la Donnie Darko

Am ales doua filme, nu pentru a le comenta sau povesti, ci pentru cateva idei pe care le-am intalnit acolo. Mie mi-au placut ambele filme, dar asta nu inseamna nimic.


Ambele filme au o componenta motivationala si propagandistica destul de puternica.

In Yes Man componenta motivationala este la baza intregului film. Ideea in sine este de a nu refuza nimic din ce iti ofera viata, de a accepta toate provocarile ei, dar este completata pe finalul filmului de a avea discernamantul de a stii totusi cand sa te opresti. Mie unul mi s-a parut mai mult decat interesant.

Pentru ca cei mai multi, daca nu stim cum e, preferam sa nu incercam, chiar daca ni se spune ca este bine si chiar daca credem ca ar putea fi bine. Ne este teama de schimbare, ne este teama de esec si ne este teama sa nu suferim. Intr-o relatie…

Este normal sa ne dorim mai mult. Si este normal ca ceea e frumos si ne place sa vrem sa nu se mai termine. Dar de aici si pana la a nu incepe si a nu incerca nimic, de teama ca nu va dura cat vrem noi sau ca nu va fi chiar atat de frumos precum ne dorim… Dar daca va fi si mai frumos? Daca va fi prea frumos si vom ajunge inevitabil sa suferim la un moment dat? Asta nu e bine.

Asa ca multi nici nu incercam nimic. Si preferam – manati de teama si comoditate – sa ne ridicam singuri bariere si chiar sa ne impunem o anumita izolare. De teama de a nu da gres, de teama de a nu suferi. Asa ca cei mai multi spunem NU! NU am timp, NU am dispozitia necesara, NU ma simt bine etc.

In loc sa spunem “DA! Ofera-mi ceea ce vrei si iti voi oferi si eu ceea ce voi putea”…

In Donnie Darko, eroul principal a ales sa moara el, pentru a salva viata celei pe care o iubea. Dar acesta este un alt exemplu – destul de inspaimantator, nu? – cel al maximei daruiri de sine.

Dar pana la a ne darui noi, macar sa incercam sa acceptam ceea ce ni se ofera – cel mai adesea neconditionat – si treptat ar trebui sa invatam sa oferim la randul nostru.

Eu unul am invatat sa nu imi propun relatii de o zi, o luna sau de o viata. Si ii multumesc celei care ma va face fericit, indiferent ca va mai dura o luna, un an sau o viata.

Ca este normal sa vrem mai mult, dar la fel de normal este si sa stim sa ne bucuram si sa fim multumiti cu ceea ce ni se ofera, indiferent ca nu dureaza cat vrem noi.

Si ca nimic nu e vesnic…

In the end, we all stand alone!…

20 Răspunsuri to “De la Yes Man la Donnie Darko”

  1. Mă face curios cel de-al doilea. Să vedem…Dar am notat şi titlul primului film…

  2. Sper sa-ti placa.

  3. frumos spus…imi pace

  4. Sunt un căutător de filme, hai să mă laud un pic şi să spun că am o coleţie impresionantă…

  5. Scumpica Says:

    So… pana la urma tot ai invatat ceva.
    Da, good point!
    Sunt convinsa insa ca o sa stii sa spui si NU ;)… la momentul potrivit, of course!

  6. pana la urma, DA, am invatat ceva…😛

  7. Jumatatea goala a paharului e goala pentru ca am baut deja! Este mai greu sa te suporti in ochii celor din jur cand esti TU decat sa porti masti pentru cei ce vor sa te inramezi:) Frumoasa scriere!

    • Da, cei mai multi preferam sa purtam masti si sa fim inconjurati de mastile altora… De ce nu am incerca sa fim noi insine, sa ne acceptam asa cum suntem si sa ii acceptam si pe ceilalti tot la fel? Prejudecati? Sau?…

  8. Am vazut Yes Men. E o comedie foarte placuta si savuroasa. Cu Jim Carrey🙂 O poveste de dragoste care se poticneste exact de ceea ce a facut-o posibila.

  9. Nu cred ca sunt in procent atat de mare prejudecatile. Astea mai mult functioneaza ca o scuza. Eu tot timpul am spus ca este vorba de curaj. Nu e nimic rau ca nu il ai, dar daca nu il ai nici nu poti avea pretentii…e incalcit rau:D

    • Parca ar fi un rationament circular😛 Nu ai curajul sa fii tu, pentru ca ceilalti nu te-ar accepta. Ceilalti nu te-ar accepta, pentru ca nu ar fi pregatiti pentru adevaratul tu, care esti atat de diferit poate de imaginea pe care le-ai creat-o despre tine. Ceilalti te accepta insa asa cum le pari. Cu masca adica. Si pentru a avea si tu o parere buna despre ei, si-au faurit niste masti, special pentru tine si pentru altii ca tine…

      Cine are curajul sa dea primul masca jos?

  10. Hmmm…Un prieten imi spunea ca noi, femeile, suntem niste lase pentru ca nu avem curajul de a fi libere… Dar eu cred ca noi, oamenii suntem niste lasi… sau nu…
    In fond ce inseamna libertatea? Si pina unde putem duce aceasta notiune? Ne putem considera liberi atunci cind libertatea noastra ii raneste pe cei din jur? Sa fi liber inseamna oare sa nu-ti pese?! Libertatea e sinonima egoismului?! Sau nu… Ce e libertatea?
    O alta intrebare:De ce comportamentul circumstantial e considerat ca fiind o masca?! Ne comportam circumstantial pentru ca suntem inteligenti. Nu asta ne deosebeste de alte specii?! Adica de ce sa-i zic sefului ca e bou daca asta cred? Doar ca sa dovedesc ca…sunt curajoasa?…libera?… sau doar timpita… Crezi ca sefu’ ar lua atitudine fata de comportamentul lui sa al meu? Este evident raspunsul…Si atunci?! De ce sa o fac?!
    La fel este si cu emotiile, cu sentimentele… Ne comportam conform inteligentei emotionale pe care o avem… inteligenta care se educa si prin…experienta… In fond cit poti sa oferi fara sa primesti? Sunt atit de putini cei care intorc si celalalt obraz! Si, in fond, de ce ar face-o?
    Deci eu nu cred ca sunt masti, este doar un comportament inteligent si, daca se intimpla sa iasa prost, este pentru simplul motiv ca nu ai intilnit persoana potrivita cu care sa compatibilizezi.
    Si da, nu e usor sa o gasesti!
    Si da, nu e posibil sa intilnesti exacte persoana din mintea ta!
    Nu cred ca exista cineva care sa nu fi fost ranit sau care, la rindul sau, sa nu raneasca. Intilnesti oameni carora le oferi mai mult decit primesti sau oameni care iti ofera mai mult decit le oferi. E greu de gasit un echilibru pentru ca e greu saa gasesti acea persoana care te echilibreaza. So…fuking life…
    Si inchei citind un alt prieten de-al meu (mama! da’ am la prieteni!!!:D):”muia se da, dar se mai si ea”:D Trebuie sa existe un echilibru, nu?! Sau, ca sa ma exprim elevato-filozofic: ying si yang

  11. fain,superb felicitari

  12. Kiki, in sfarsit te-ai hotarat sa-mi raspunzi mai mult decat „circumstantialul” cu care ma obisnuisesi🙂

    Eu nu am dreptul sa te judec pe tine (cel mult voi scrie cateva pareri), la fel nici seful tau – cel mult sa te evalueze profesional, ca doar de-aia e sef😛 – si probabil ca nici tu pe el… Nu stiu, gresesc?

    Si chiar daca, ziceam undeva la un moment dat ca este normal ca noi oameni sa vrem mai mult. Dar nu ar trebui sa incepem cumva cu noi insine? Eu intotdeauna te-am perceput ca pe o adevarata lady si nu imi spune te rog ca a fost doar o lady circumstantiala…

    Daca acel Tu ar fi un om vulgar si trivial, cred ca chiar tu ar trebui sa ai mai multe pretentii de la acel om si asta nu s-ar chema circumstantial…

    Cat despre sentimente – ca pana la urma despre asta era vorba – ele apar, se educa se dezvolta si cel mai adesea pier… Parerea mea🙂

    Si da, muia intr-adevar se da, dar se mai si ia😉

  13. alexmihalcea, bine ai venit si te mai astept pe blog. Merci pt aprecieri🙂

  14. Mi-au starnit curiozitatea ambele titluri. Cred ca am sa-mi fac timp sa le vad. Sper ca filmele sa fie la fel de frumoase ca si vorbele tale!🙂

  15. tatiana, merci…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: