Apoi n-a mai vazut nimic 2

(reincercare)😀

Cu ochii inchisi, tintuit parca de parchetul rece, nu si-a putut abtine un geamat. Nu, nu il dureau dintii. S-a scuturat ca de un frison si a intredeschis ochii. Prea multa lumina venea de afara.

Apoi s-a imbracat in pripa, cu gesturi dezordonate. “Ceva e in neregula!”

Alerga spre masina si nu ii venea nici lui sa creada… Nu mai urmarise niciodata o femeie. I se parea atat de ireal, de parca nu ar fi fost el cel care hotara pentru actiunile lui, ci ar fi indeplinit doar simple ordine primite din alta parte.

Cu gesturi nervoase isi aprindea tigara dupa tigara, dar nu scapa taxiul din ochi. Statea cuminte in spatele acestuia, cand mai aproape, cand la cateva masini distanta, astfel incat sa nu trezeasca suspiciuni soferului, dar nici sa nu riste sa ii piarda urma. Din geamul deschis se auzea doar zgomotul strazii. Motoare, claxoane, soferi injurand nervosi.

Taxiul s-a oprit la intrarea unui parc, ea s-a dat jos din masina si s-a indreptat spre terasa din apropiere. S-a oprit si a privit nehotarata mesele. Apoi s-a indreptat catre o masa la care statea un barbat. Singur. Cand a ajuns in dreptul aceluia, respectivul s-a ridicat de la masa, scotand parca din maneca un trandafir rosu, frumos. La fel si la prima lor intalnire, el tot un trandafir rosu ii oferise…

S-au asezat amandoi, in timp ce el privea ingrozit din masina. Ii privea cum stau amandoi la masa si nu ii venea sa isi creada ochilor. S-a dat jos din masina sa ii poata vedea mai de aproape si s-a furisat pana dupa un copac aflat in spatele lor.

Se uita la ei si o gramada de ganduri si imagini ii treceau prin minte. “Are chelia mai pronuntata decat mine. Este si mai inalt… Si mai este si slab, nu ca mine. Dar costum negru, camasa alba si cravata? La asa tinuta, ori lucreaza la World Trade Center, ori la pompe funebre. Clar. Are si mai multi bani”, se gandea el in timp ce revedea in minte imaginile acelei dimineti, revedea cum isi bausera cafeaua impreuna, cum facusera amor si cum se daruisera pentru o ultima data unul altuia. Revedea cum nu se putuse abtine sa o mai acopere inca o data cu sarutari, inainte ca ea sa se desprinda zambitoare din bratele lui…

Isi aminti apoi ca si prima lor intalnire cam tot la fel decursese, si el tot un trandafir ii adusese… “Oare atat de putin timp poate sa treaca de la un ‘Te iubesc’ la altul?”…

13 Răspunsuri to “Apoi n-a mai vazut nimic 2”

  1. Un aer usor politist la inceput, ca la sfarsit sa ma izbeasca in plin deja-vu’ul. Toti comparam; fie barbati, fie femei. Mi s-a spus ca atunci cand barbatii au un contracanditat mai puternic (in primul rand financiar) de obicei cedeaza. Femeile insa se mai gandesc… Istoria se repeta. Fie ca ne place, fie ca nu…

  2. mi-ar fi placut sa-l vad pe masa, cu fundul pe masa, in dubii… o farfuriuta cu serbet sau o tigara buna…

    • pai asta ar fi fost cu adevarat literatura. asa insa, este doar o scriitura ce se vrea doar bine ancorata intr-o realitate poate prea urbana…

  3. Mie mi-a plăcut foarte mult partea de final? Iar întrebarea de la sfârşit este perfectă pentru o încheiere… Părerea mea…

    • Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept. Si mie mi-a placut incheierea, practic tot textul l-am scris cu intrebarea de final in gand…

  4. Niciodata nu o sa semene intre ele acele „te iubesc”-uri, indiferent cat timp este intre ele. Frumoasa scriitura:)

    • Sorana, oare nu avem la fiecare relatie un deja vu al relatiilor anteriore. Poate ca pana la o varsta iubirile noastre ni se par tot mai puternice, apoi poate tot mai rationale. Nu stiu. Dar cliseele iubirii sunt aceleasi…

      Merci🙂

  5. AndraBlack Says:

    🙂 Mie mi-ar place sa cred ca nu a trecut atat timp de la un te iubesc la altul ci poate ca singuratatea isi alege in mod ciudat victimele si victimele sale isi aleg un mod ciudat de a se refula ,de cele mai multe ori in ciuda si contrar a ceea ce simt in ele. Eu daca as fi fost acea domnisoara as fi acceptat trandafirul de la cel de la masa si as fi zambit cu el poate pentru ca imi aducea aminte de cel ce mi-a adus prima data trandafiri si il cautam pe acel el in cel de la masa…dar mai apoi la mine se stie ca io traiesc in trecut! Sper sa nu fie vreun deranj…;)

  6. Andrablack, nu e niciun deranj, interesanta perspectiva adusa de tine in discutie. Bun venit pe blog🙂

  7. Dureros este ca fiecare nou „te iubesc” este mai palid, mai lipsit de intensitate mai…de graba intrebator… Si fiecare nou trandafir e mai banal… mai lipsit de prospetime, mai… de graba un gest politicos, complezent…
    Oare de ce nu ne oprim? De ce trecem de la un „te iubesc” la altul cu atita usurinta?🙂

  8. AndraBlack Says:

    Multumim ,multumim! Este o perspectiva cumva traita ,dar la o altfel de circumstanta! Have a good one!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: