S-a sculat!… Sunt tarfa, Doamna

S-a sculat!… De buna voie si nesilit de nimeni… Neprovocat si nestimulat in niciun fel. Nu, chiar nu stiu cum s-a intamplat… Si nici macar acum nu inteleg de ce.

Dormeam si m-am trezit brusc. Si nici mie nu mi-a venit a crede. Imi aduc aminte cum stateam si holbam ca boul… “Nu se poate, e doar o iluzie”, mi-am spus neincrezator… Am intins mana si am pipait. “Imposibil” si am mai pipait o data. “Ba uite ca se poate”, parca mi-ar fi raspuns, special pentru a-mi face in ciuda. M-am uitat repede in jur, sa vad daca ma priveste cineva amuzat. Dar nu, nu era nimeni. M-am mai uitat o data, sperand de asta data sa zaresc o femeie. Tot nimeni.

M-am dat jos din pat si am inceput sa alerg prin casa, asa dezbracat cum eram… Nicio femeie, nicaieri? Nu, niciuna…

Intr-un fel, norocul meu. Caci as fi parut cel putin ridicol, unei eventuale privitoare…

Asa ca am pus mana pe telefon si am inceput sa sun. Prima pe care am sunat-o, nu putea. Avea treaba. Am inchis, fara sa imi mai iau ramas bun si – cu degete tremurande – am sunat-o pe a doua. In timp ce ii explicam minunatia si incercam sa o conving sa se alature, sa vada si ea si sa se bucure din plin, a… a…… Aaaa…. A adormit la loc… La fel de neasteptat cum se sculase…

Doar ca de asta data eram si eu treaz, nu mai dormeam.

Sunt tarfa, doamna! Dar atat de rar…

Nu vrei sa fii alaturi de mine data viitoare cand ma trezesc? Ufff, ce ma doare capul…