Scrisoare de la o curva…

– scrisoarea pe care nu o voi trimite niciodata –

Scumpa Doamna,

Nu trebuie sa imi multumiti. Eu sunt bucuros ca femeia de langa mine sa poata si fie ea si sa se simta bine. Asta mi se pare cel mai important in general in viata si mai ales intr-o relatie: sa te simti bine fiind tu si sa ii accepti pe ceilalti fiind la fel, ei insisi. Nu consider ca ma pricep la cum trebuie sa fie femeile si nici la cata initiativa ar trebui sa aiba, insa ma stiu cum sunt eu – admirator si adorator al eternului feminin

Imi place sa pun femeia pe primul plan si nu ma simt bine, decat daca ea se simte foarte bine. Imi place femeia care stie ce vrea, stie ce ii place si stie sa ceara. Nu imi displace sa ma simt folosit sau chiar abuzat. Dimpotriva, daca asta va place asa imi voi dori sa ma tratati…

Dar nu inseamna ca toti barbatii sunt ca mine, la fel cum nici toate femeile nu sunt la fel.

Daca as fi fost in locul baiatului de care imi spuneati, probabil ca as fi ingenuncheat in fata dumneavoastra. Si as fi fost bucuros sa va sarut mainile, sa va imbratisez strans genunchi, sa imi lipesc fata de pantecul dumneavoastra… Apoi sa va privesc in ochi si, cu o expresie chinuita si rugatoare, sa va spun: „Luati-ma, ve rog, cu dumneavoastra acasa!… Primiti inchinarea mea si faceti ce vreti tu cu mine. Eu voi fi fericit sa va apartin…”

Sper sa nu va deranjeze prea tare aceste randuri si nici sinceritatea nuda sa nu va fi infricosat foarte rau. Poate ca pana la urma sunt si eu doar un ciudat si poate ca nici povestile de dragoste nu sunt ceea ce visam noi…

Sarutari de maini…
Al Dumneavoastra