Nimic despre nimic – Traieste natura

Am fost pe munte… Ploua… Fulgera… Si Fulgerul a lovit un stalp de marcaj parca la doi metri de mine si toti din grup s-au aruncat la pamant. Dupa cateva momente si-au ridicat privirea spre mine, cu mirare. Oare erau surprinsi ca nu m-am transformat in scrum?
– Hai, hopa sus! Mergeti voi inainte. Si stati departe de stalpii de marcaj. Sa nu dea dracii sa va ajung din urma, ca ati vazut ce se poate intampla… le-am spus razand. Daca nu ajung intr-o ora dupa voi… ma dati disparut, am mai zis ranjind.

Mi-am aprins o tigara, m-am asezat pe un bolovan. Fumam linistit in timp ce ii priveam cum se grabesc sa dispara in vale. O fata mica ramasa mai in urma grupului intorcea capul din cand in cand spre mine…

O urma de pudoare m-a facut sa imi pastrez sortul pe mine si sa nu raman chiar nud in fata naturii. M-am intins pe pamantul ud si am simtit ploaia torentiala cum imi biciuia pielea, trupul. Un mic raulet aparut din nimic ma izbea in crestet, imi trecea pe langa urechea stanga apoi imi curgea avantat pe spate. Se aduna apoi intr-o mica baltoaca in jurul fundului, isi lua curaj si isi continua curgerea linistit de-a lungul picioarelor, inundandu-mi adidasii.

Nu stiu cat am stat asa si m-am infruptat din dezlantuirea naturii, bucurandu-ma de revolta ei parca. Am uitat de mine, am uitat de oameni, am uitat de femeie, am uitat de tot. Si am trait natura. Am trait natura si am fost fericit sa simt ca parca suntem un tot. O adevarata betie a simturilor. M-am lasat in voia naturii si am fost fericit sa ma simt obiect al capriciilor ei. Parca toata acea dezlantuire… potop, fulgere, vant… Parca imi erau toate destinate numai mie. Auzeam electricitatea bazaind in aer parca, simteam forta fulgerelor lovind imprejurul meu, simteam ploaia cum imi alina trupul si mi-l spala si curata parca de toate pacatele.

Natura ma ierta in acele momente. Ma ierta ca o uitasem si imi ura parca bun venit la sanul ei. Ma ierta si ma lasa sa ma infrupt din forta ei, din energia ei…

… I-am prins pe ceilalti din urma chiar inainte ca ei sa ajunga la refugiul salvamont. Cabana de pe lac arsese cu un an in urma si inca nu o reconstruise nimeni. Am dormit cu totii pe priciuri la salvamont. Fata cea mica s-a cuibarit la mine in brate si m-a lasat sa intru… Am stat asa o vesnicie parca. Eu in ea, iar ea imi mangaia fata… Si plangea. Nu am facut dragoste… Am stat…

A doua zi ne-am dus la hotelul de la cascada. Ne-am cazat toti in camera cea mai mare si mai ieftina. Au urmat cateva zile de uitare. Acum zambesc cand imi aduc aminte… Ziua nu faceam altceva decat sa bem si sa dormim, iar noaptea sa bem si sa jucam carti. Parca nimeni din grup nu mai voia sa stie nimic despre nimic altceva.

*  *  *

Nu ii intreba pe ceilalti ce fac si daca sunt bine. Pentru ca oricum nu vor fi sinceri in raspuns. Vor da cel mult un raspuns amabil, conventional. Se vor ascunde de tine la fel cum probabil ca se ascund si de ei insisi. Iti vor oferi o masca pe care probabil ca o ofera tuturor si si-o ofera si lor insisi.