Povestea mea…
Se zice ca fiecare om are povestea lui. O poveste pe care o poarta cu el zi de zi, intreaga viata si la care mai adauga zilnic o fila noua, o pagina noua sau macar cateva randuri. Dar mai sunt si oameni care poarta in ei doua sau chiar mai multe povesti. Oare sunt doar cativa? Sunt mai multi? Sau asa suntem toti?
– Tu ai aparut aici si faci doar valuri. De fapt nu vrei nimic si nu cauti nimic. Si doar te joci…
– Nuuuuu…. mi-am auzit disperarea din mine cum striga, mi-am simtit neputinta cum ma cuprinde si ma mistuie…
Si am mai murit putin.
Si mi-am dorit sa fiu la picioarele Ei. Si sa ma ofer Ei intr-o adoratie absoluta. Si mi-a trecut…
Si mi-am dorit sa o iau razna. Sa ies din tiparele banalului cotidian. Si mi-a trecut…
Si mi-am dorit sa fiu din nou mic… Sa fiu luat in brate si mangaiat. Pe crestet… Sa ma simt din nou un baietel… Si mi-a trecut.
Si mi-am dorit sa o iau in brate. Sa ma droghez cu Ea si sa uit de mine… Si mi-a trecut.
Si am mai murit putin.
Dar inca nu am murit de tot…
Mi-ar fi placea sa fiu o unealta in mana Ta. Sau o bucata de lut pe care sa o modelezi dupa voia Ta. Si sa iau forma dorita de Tine… Dar imi va trece. Si voi mai muri putin…
This entry was posted on Iunie 15, 2009 at 9:06 am and is filed under La limita absurdului, NOI, Relatii, Virtual Insanity with tags absurd, ANTISOCIAL, camera, cinism, copilarie, cupluri, curve, dorinta, dragoste, fecioara, femei, femeie, intrebari, iubire, nebunie, nepasare, nesiguranta, NOI, orgasm, prostitutie, Relatii, revolutie, romani, romania, SENZATIONAL, sex, tandrete, zodie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Iunie 15, 2009 la 9:55 am
Aşa este, mergem pe un drum – fiecare cu drumul lui, care se interesectează temporar cu drumurile altora – având în rucsac sau în geamantan povestea despre care vorbeşti. Îi adăugăm câte o filă sau mai multe dintr-o dată şi, din nefericire, nu mai putem rveni la ele, pentru a modifica informaţiile deja scrise…
Iunie 15, 2009 la 10:49 am
Mi-am dorit ca banalul sa-mi ofere exceptionalul. Si mi l-a daruit. Si nu am murit decat atunci cand, cu voia mea, m-am prabusit de acolo. Si am renascut tot prin banal….este ciclic…dau iau dau iau energie. Nu e un echilibru este doar dorinta….
Iunie 15, 2009 la 11:55 am
Aaaaaaa, daca vrei sa fii o unealta, zi asa…
hai ca te folosesc eu pe post de motostivuitor, vrei?
Am de coborat niste paleti de la nivelul 3 la nivelul 0.
Si dupa aia te mangai pe breton.Dulce.Satisfactie garantata.
Iunie 15, 2009 la 9:20 pm
Nu stiu daca suntem toti asa, dar sigur suntem mai multi decat ei..
Nu-i asa ca viata-i o frumoasa carte cu povesti ? Nu neg.Murim cu fiecare iubire,mangaiere, clipire de gene.. Un joc mai frumos ca acesta,desi-i stii finalitatea ?
Iunie 15, 2009 la 9:26 pm
Trebuie sa renastem de fiecare data. Aceasta-i frumusetea povestii din noi.
Iunie 15, 2009 la 10:21 pm
iar daca nu reusim?
Iunie 18, 2009 la 9:48 am
Intr-un fel sau altul tot reusesti, chiar daca este si in virtutea inertiei:)
Iunie 15, 2009 la 10:04 pm
oricum nu vei apuca să înţelegi niciodată „cartea” pe deplin 😀
Iunie 15, 2009 la 10:22 pm
dar cine va apuca?
Iunie 15, 2009 la 11:46 pm
Trebuie!
Iunie 16, 2009 la 9:16 am
oare? Eu cred ca nimic nu trebuie…
Iunie 16, 2009 la 8:03 am
„deznodamantul” cartii il stim, dar nu vom sti niciodata cum va fi si cand va fi …
Iunie 16, 2009 la 9:17 am
Asa e, bun venit pe blog 🙂
Iunie 17, 2009 la 12:12 pm
…Am avut senzatia ca doar eu mor cate putin in fiecare zi. Cat egocentrism ! 😀
Iunie 17, 2009 la 1:43 pm
Egocentrism? Da, avem din belsug, dam si la altii. Cine n-are, sa pofteasca la o portie, e gratis…
Iunie 17, 2009 la 1:52 pm
Hihi, eu spuneam de mine – se pare ca fiecaruia dintre noi ii place sa vorbeasca despre el-insusi. Din nou, egocentrism… 😀
Iunie 17, 2009 la 5:48 pm
Pai… Doar nu ne-am facut blog sa vorbim despre altii. Vorbim despre noi, ca pe noi asta ne doare. Ca sa nu mai zic ca scrierea la persoana intai este mult mai credibila. Iar cititorului ii place sa aiba macar impresia ca autorul se dezbraca acolo pentru el, ca spune lucruri pe care nu le-a mai spus la nimeni.
E ca un strigat… „Citeste-ma si vei vedea in adancurile fiintei mele!… Citeste-ma si vei descoperi tenebrele mintii mele!…”
Intr-o lume in care toti ma neaga, aici e sansa mea de a fi vedeta. Da? Egocentrism? Poftiti de va mai serviti cu o portie. Poate va place…
Iunie 17, 2009 la 10:23 pm
Cum asa … eu daca n-am blog vin sa fac o „baie” in egocentrismul vostru ? Poate asa mai dau putin jos dintr-al meu ?
Posibil si foarte interasant. Recunosc ca nu ma gandisem la asta scriind aici.
Iunie 18, 2009 la 9:36 am
Ne place, cum nu ? Cine se vinde bine place intotdeauna ! Tenebrele sufletesti, secretele, barfele, detaliile picante incita intotdeauna – asta-i firea omeneasca !
Iunie 18, 2009 la 9:44 am
Diana, ti-am raspuns detaliat cu o postare noua aici: https://bl000g.wordpress.com/2009/06/17/deceblog-bl000g/
Leo, merci. Acum incep si eu sa inteleg de ce prinde atat de bine postarea mea cu pitzi style