Votca, bere si blog

Da, urla depresia. Pe acorduri de imn funebru minimal. E un proiect de melodie – compozitie proprie, fir-ar… – inceput de mine in urma cu un an si incheiat tot atunci, cateva zile mai tarziu.

Urla disperarea, in urechi imi rasuna clape si ghitari bas, votca abia picura din sticla parca infundata, in schimb berea curge suvoaie inghetate din cutie. Imi aprind o tigara, mai beau o gura de nes, apoi reiau intreg ritualul. Din nou, votca abia picura din sticla parca in fundata.

Depresie? Da, desigur. Desi nu caut niciun sens al vietii. Desi nu caut nimic. Nu vreau nimic. Doar sa imi vad linistit de ale mele. Vreau doar liniste. Vreau doar sa fiu lasat in pace. Nimic altceva…

Nu vreau nimic. Dar nimicul din mine urla atat de tare…

9 Răspunsuri to “Votca, bere si blog”

  1. Singura chestie care nu-mi place de aici e nesul. Nu-l suport mestere, nu pot sa-l inghit… In rest ti-as fi fost musteriu…

    Acum te las in pace…

  2. „Nimicul din tine” a urlat încântător în această postare…

  3. Paul, sunt fan declarat al nesului. Il am tot timpul la indemana. In rest, la noi e mai ieftin decat dincolo, deci asteptam musterii cu draga inima.😉

    Cristian, ma bucur ca ti-a placut „nimicul din mine”.

  4. Excese, excese, pana si de depresie…

  5. Pai trebuie traita pana la capat

  6. Sa mai bagam si o ura mic, zic.😀

  7. Mai sughite cineva in afara de mine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: