Don’t play God…

Toti suntem stapani si toti suntem sclavi. Iar dualitatea aceasta exista in noi toti.Indiferent de trecutul nostru si indiferent de prezent. Indiferent de traumele trecutului sau de stresul cotidian. Indiferent daca tatal nostru ne batea in copilarie si mama ne dadea dulciuri pe ascuns sau nu. Indiferent daca seful tipa la noi sau subordonatii nu isi fac treaba, luandu-ne parca la misto. Indiferent daca pe strada ne injuram la semafoare sau nu. Indiferent daca in tramvai ne calcam in picioare si ne luptam sa ne gasim un loc cat mai bun sau stam chinuit ca sa se poata bucura altii de locurile cele mai bune. Indiferent daca partenerul nostru ne adora, ne respecta, ne cearta tot timpul, ne umileste sau ne trateaza cu indiferenta… Sau nu…

Nu-i asa ca nu prea exista sau nu?… Toti suntem stapani si toti suntem sclavi.

Atunci cand dam cuiva ordine suntem stapani. Atunci cand spunem cuiva ce are de facut suntem stapani. Atunci cand pedepsim suntem stapani. Si chiar si atunci cand suntem doar ironici si ii facem pe ceilalti sa se simta mici, inferiori, revoltati. La munca, acasa, la bere sau pe stadion, iar insiruirea ar putea continua.

Sclavia in schimb este mult mai rea… Pentru ca este dublata de neputintele si impotentele noastre, de dorinta noastra de a oferi si a ne oferi, de suferinta pricinuita de indiferenta celuilalt.

Play Master and servant. Roll play?!…

– va urma –