Iertare, boieri dumneavoastra!…
Nu voi mai comenta prea curand. Timpul si dispozitia nu imi mai permit, cel putin nu momentan. Nici nu va pot cere sa comentati la postarile mele. Nu e nevoie nici sa ma cititi… Dar daca veti dori, nu va voi putea refuza macar lectura.
Uneori mi se pare ca ma lupt cu morile de vant. Mi-e sila de mori si mi-e sila de mine…
Ma retrag in coconul meu, de unde voi mai debita din cand in cand ganduri… idei… intamplari… sperante… si inmormantari.
Mi-e drag sa va citesc pe multi si va voi citi si in continuare, indiferent de nebunia mea (de moment, sa fim optimisti)…
Accept orice veti dori dumneavoastra sa accept. Accept sa ma cititi, accept sa ma comentati, accept sugestii si accept sa imi cereti sa va citesc la randul meu. Mai presus de toate as zice, accept pietrele dumneavoastra. Puteti da in voie cu pietre. In mine…
In plus, inspirat de unele bloguri care imi sunt dragi, voi introduce in Blogroll o sectiune de Link Exchange. Pe o parte dintre domniile voastre le voi muta acolo (indiferent daca pe blogurile voastre este link catre blogul meu sau nu). Pe de alta parte, daca intre domniile voastre exista amatori de schimb de link-uri intre bloguri(-le noastre), imi puteti scrie pe mail la adresa: bl000g@yahoo.com (sfat: luati adresa cu copy paste, e mai sigur). Va voi adauga in Link Exchange in cel mai scurt timp cu putinta. Cine mai doreste a-mi scrie, poate sa o faca linistit pe aceeasi adresa, cu singura mentiune ca nu este si id de mess.
Ce-ar mai fi? Nimic…
Puteti incepe sa aruncati cu pietre.
Iertare, boieri dumneavoastra!…
Multumesc,
un sclav (al dumneavoastra, blogeristic vorbind)
Blooooog 
iunie 26, 2009 la 7:34 am
Nu aruncă nimeni cu pietre, sunt şi astfel de perioade în care nu ne mai vedem capul de treabă. Mergem înainte, şi cu unele, şi cu altele, cu toţii trebuie să înţelegem că facem asta – la bloguri mă refer – din plăcere, însă activităţile de zi cu zi îşi cer tributul lor… Baftă în continuare şi numai bine! La bună recitire!
iunie 26, 2009 la 9:40 am
Eu arunc cu o pietricica. Poc !
Stiu senzatia. La mine a inceput sa se cronicizeze. Nu trece. E acolo mai tot timpul. Inveti sa traiesti cu ea, ca si cu orice boala. Inveti chiar sa faci misto de ea. Poate ca asta e cel mai inspirat mod de abordare.
Un zambet ? Un ranjet macar ? 😀
iunie 26, 2009 la 10:18 am
As arunca eu cu pietre, dar cand imi amintesc ca Sfantul Stefan a murit ucis in felul asta, mai bine ma abtin. Lasa frate ca-ti revii tu. Si cand o sa-ti revii, multe-o sa mai comentezi. Spor la munca pana atunci.
iunie 26, 2009 la 10:41 am
Sunt sigur ca o sa revii cu forte noi. O sa mai calc pe aici sa vad daca ai iesit din carapace. Bumai bine!
iunie 26, 2009 la 10:11 pm
Imi pare rau…
Se-ngroasa randurile ? Pacat..
iunie 26, 2009 la 10:54 pm
Multumesc pentru intelegere tuturor… 🙂 Leo
iunie 26, 2009 la 10:55 pm
blooog, inteleg perfect starea prin care treci. cred ca suntem cam multi in aceleasi ape puturoase. obosim. ne-am plictisit. posibil sa te intorci, posibil nu, depinde de trairi si zvacuri. o pauza nu strica. ea produce creatie. iti doresc multa liniste si detasare!
iunie 26, 2009 la 11:04 pm
…Si totusi zambeste ! O seara buna ! 😉
iunie 27, 2009 la 2:58 pm
Nu, nu am murit si nu ma las de blog, asta e clar… Sunt doar intr-o perioada in care imi reevaluez blogul si activitatile din blogosfera. Stau inca si imi pun intrebari yampite de genul de ce si pentru ce si tot nu stiu… Vreau rating, vreau sa scriu despre mine, vreau sa trezesc niste oameni inerti, vreau sa scriu despre nimic, vreau sa fiu cautat dupa curve si dupa „poze cu ingeri”? Tot stau si ma intreb si ca sa nu moara blogul de tot din cand in cand mai postez cate un copy paste, macar blogul sa nu sucombe pana ma hotarasc ce voi sa fac.
Va foarte merci pentru intelegere…
Weekend placut in continuare tuturor celor care mai arunca un ochi pe ici, dar nu numai lor…