O NOAPTE SI O ZI – zambeste sau razi
Te privesc indelung. Cu ochi mari, nedumeriti si bovini. Ma zaresti. Si zambesti. Sau razi?
Nu stiu sa ma definesc. Nu stiu ce simt. Retraire a adolescentei, prelungire a ei sau doar un suflet tanar inca? Aleg sa ma amagesc cu varianta ultima si ma simt bine. Si impacat cu mine. Si nici zambetul meu tamp si ochii mari de uimire nu ma deranjeaza. Imi zambesti? Din mila… Razi? De mine… Si ce? Macar te-ai inveselit…
Voi pleca undeva, aproape de tine…
Te voi gasi, oriunde vei fi…
Vei avea, undeva, un loc pentru mine?
Voi veni intr-o noapte si o zi…
N-am poezia si nici cantecele unora. Am doar realitatea mea. Simpla. Zambetul meu tamp si ochii bovini. Maestre, ma inspiri. Nu intotdeauna, dar de destule ori. Ma retraiesc si ma rescriu.
This entry was posted on iulie 7, 2009 at 1:24 am and is filed under NOI, Relatii, Virtual Insanity with tags absurd, amor, autocunoastere, barbati, camera, cupluri, dorinta, dragoste, intrebari, iubire, nebunie, nesiguranta, NOI, Relatii, sex, tandrete. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Blooooog 
iulie 7, 2009 la 8:51 am
Atâta timp cât încă mai zâmbim nu este totul pierdut, înseamnă că TRĂIM…
Zâmbete cât cuprinde, dar să fie cu tot sufletul, nu doar aşa…
iulie 7, 2009 la 9:50 am
Da, zambeste, merci.
iulie 7, 2009 la 9:19 pm
Cel mai bine scriem despre noi, despre chipul din oglinda in care ne recunoastem sau nu…
iulie 7, 2009 la 11:19 pm
Am spart oglinzile, au ramas cioburile. Dar cu cioburile nu stiu ce sa fac. Sa le sparg, sa le arunc sau sa le pun sub roti la masini?…
iulie 7, 2009 la 9:51 pm
Ar trebui sa asculti mai compact.. Ce nu pot eu intelege : cum naiba iti inspira asa ceva ?
iulie 7, 2009 la 9:53 pm
La zambet si privire m-am referit !
iulie 7, 2009 la 11:35 pm
Diana, am ascultat si Sarmalele Reci mai devreme, iar acum ascult „E frumoasa foc”, da’ nu stiu cine o canta.
Nu melodia celor de la Compact mi-a inspirat aceasta postarea, ci o scriere de pe un blog pe care il frecventez mi-a trezit aceste amintiri. E vorba de:
http://gaborpaul.wordpress.com/2009/07/05/o-simpla-privire/
iulie 9, 2009 la 11:38 am
Un moment reflectat intr-un ciob de oglinda, un zambet imprastiat pe un nisip fin. Daca oglinzile ar ramane intregi ne-ar durea prea tare „intregul”. Nu ne ascundem in cioburi, doar ne folosim de ele pentru fiecare „intreg”…
Hai, lasa-ti vasele de sange sa se dilate
Nu mai plange, lasa-te pe spate
Remediu nostru e atat de aproape
Vibratia mea se afla in comprimate
Bine dozate, cu grija incapsulate
Nu e ce crezi, sunt doar imagini
Bine regizate de creierul tau.
Miscarea ta e in mintea ta, e alegerea ta
E de fapt vibratia.
Vibratia ta e la fel cu a mea
Nod antinod, asa e de cand lumea.
asta ascultam cand te-am citit:) si am desenat un zambet…
iulie 10, 2009 la 11:28 pm
🙂
iulie 11, 2009 la 5:43 pm
Rid, normal! De tine, cu tine, de altii. Si stiu ca si tie iti place sa rizi … cu mine, de mine, de altii…:D
In fond risul intinereste…bine, bine stiu ca si ingrase, dar… decit uscati si batrini?!
iulie 11, 2009 la 10:30 pm
o sa murim de ras intr-o zi. O sa murim razand de noi. Shit, la dracu. Iar te indispun…