Ganduri de tarfa, ganduri de sclav…
Dupa ultima postare, o cititoare s-a oferit sa ma calce in picioare. Cand a inteles cat de mult mi-as fi dorit, s-a speriat si a fugit…
* * *
Imi aduc aminte cum s-a oferit sa ma ajute. Sa ma ajute sa duc comanda la masa. Sa ma ajute apoi sa deschid usa ce dadea in terasa. Eu, masculul pretins gentleman capabil, am refuzat-o politicos de fiecare data. “Lasati, nu va deranjati, domnisoara”, ii spuneam eu zambind afabil de fiecare data. Era Ea, vanzatoarea de la cafeneaua de la o benzinarie OMW. Eram eu, clientul care nu lasase spaga prea mare. Dupa o ora am revenit la tejghea si de asta data mi-am luat o cafea numai. “Va descurcati?”, m-a intrebat Ea zambind. Chiar daca aveam numai o casca de cafea de asta data, stiu sigur ca m-ar fi ajutat daca i-as fi cerut.
Dar cum sa ii fi putut cere ceva? Era trecut de miezul noptii, iar Ea era o femeie simpla doar, prea obosita probabil dupa ce statuse o zi intrega in picioare. Mai degraba as fi ingenuncheat in fata ei, i-as fi sarutat mainile si gleznele. Apoi probabil ca as fi descaltat-o si i-as fi masat usor talpile. Si inainte de a disparea pentru totdeauna din viata ei, i-as mai fi lasat o sarutare fierbinte pe coapsa. Pentru totdeauna, da, pentru ca nu ar mai chema nimeni asa o ciudatenie ca mine sa ii ingenuncheze la picioare…
* * *
Pe Ea am intalnit-o in bacania de peste drum. O copila cu privirea inocenta, pierduta, cu prea mult fard aruncat parca de un zugrav pe chipul Ei, lucra acolo. Vanzatoare. Mi-a zambit cand i-am multumit si i-am spus “sarumana”. “N-aveti pentru ce. La revedere.”, mi-a raspuns si s-a inrosit, zambind in continuare.
Era un inger. Pe care l-as fi luat acasa, l-as fi facut ingerul meu, l-as fi adorat si m-as fi inchinat lui.
* * *
Ea m-a sunat de pe plaja. “Nu-mi plac sclavii de aici”, mi-a spus. “Imi pare rau… Poate se va gasi totusi vreunul”, i-am raspuns… Am vrut sa plang. Dar imi secasera lacrimile. Mi-as linge ranile, dar mi s-a uscat si saliva. Desi nu, nu am rani. Cel putin nu pe care sa le vad.
Si nu, nu pot fara Ea. Nu pot fara Ele… Eu – masculul, sclavul, tarfa. Tarfa dumneavoastra, Doamna. Tarfa dumneavoastra, Domnisoara!…
This entry was posted on iulie 9, 2009 at 9:03 pm and is filed under Don't play God, EU - TARFA, Niste curve, Virtual Insanity with tags absurd, alcoolism, amor, ANTISOCIAL, auto, autocunoastere, autoironie, barbati, bdsm, benzinarii, cafea, camera, cinism, cinism divin, comunicare, cupluri, curva, curve, delir, disperare, dominare, dorinta, dragoste, dresaj, drog, droguri, erotic, erotism, eu, fecioara, femei, femei fericite, femeia, femeia ideala, femeie, fericire, fetish, foto, fulgere, ganduri, God, Godess, goliciune, hard, horoscop, infantilism, inger, intrebari, ironie, iubire, joc erotic, masochism, master, matinal, mistress, monolog, muzica, nebunie, nepasare, nes, nesiguranta, NOI, noi despre noi, nou, nud, nuditate, orgasm, parfumuri, peisaj, photo, picture, ploaie, poze, presa, pretul benzinei, pretul petrolului, prostitutie, Relatii, roll play, roluri, romani, romania, sadic, sado, sarutare, sarutari, sclav, scumpirea pretului benzinei, SENZATIONAL, servant, sex, singuratate, sinucidere, sinucigas, slave, socant, social, speranta, spital, stapan, stapana, statii peco, sunt tarfa, supradoza, supunere, tablou, tandrete, tango, tarfa, tarfe, tunete, Virtual Insanity, voma, zodie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
iulie 9, 2009 la 11:43 pm
Esti predispus sa plangi in lanturi… E un joc frumos…
Sa pui matase pe la incheieturi… nu toata lumea suporta sangele…
iulie 10, 2009 la 11:30 pm
Voi tine cont, merci. Sau sa inchida ochii?…
iulie 10, 2009 la 9:06 am
Întâlnirile acestea, diversifică zilele, viaţa şi de ce nu , trăirile la fiecare secundă.
Disponibilitatea unor domnisoare mi se pare…
Te las tot pe tine să povesteşti despre disponibilitate…
Ce zici?
Îmbrăţisări peste normă!
iulie 10, 2009 la 11:33 pm
Despre disponibilitate? Voi incerca, desi nu e usoara sarcina…
Su nu ma sufoci cu imbratisarile. Sau… De ce nu?…
Merci
iulie 10, 2009 la 10:03 am
Tu – masculul, sclavul, tarfa – sa-ti amintesti, totusi, ca ele sunt superficiale.
Si nu-i asa ca ingerii se transforma in dracusori dupa ce-i iei acasa ?
iulie 10, 2009 la 11:34 pm
Asa e, multe sunt superficiale, mai superficiale chiar decat mine… Dar care dintre noi nu are momentele lui de superficialitate?
iulie 10, 2009 la 12:09 pm
Frumos.
iulie 10, 2009 la 11:35 pm
Merci.
iulie 10, 2009 la 1:05 pm
Si mai zic unii ca barbatii sunt insensibili !
iulie 10, 2009 la 11:35 pm
Sunt cazuri si cazuri, Geocer, in ambele tabere.
iulie 10, 2009 la 6:23 pm
barbatii chiar sunt insensibili!…”Si nu, nu pot fara Ea. Nu pot fara Ele” see…unde e sensibilitatea?
iulie 10, 2009 la 11:37 pm
bun venit, little Red. Dar nu sunt in masura sa afirm ca scrierea mea ar da dovada de vreo sensibilitae. Asta ramane la aprecierea fiecaruia. Merci. 🙂
iulie 10, 2009 la 6:55 pm
Te suna de pe plaja sa te informeze ca nu ii plac sclavii de acolo. De ce? Ca sa nu o uiti, sa nu uiti ca ea este Stapana?… Totul e joc, un joc cu roluri…
iulie 10, 2009 la 11:39 pm
Ori una, ori alta… Ori poate ca amandoua. Sau poate ca sa verifice ce fac :)) Cine stie? Poate nici Ea…
Viata e un joc. Cu roluri.