Aveam douazeci de ani

Aveam douazeci de ani si visam sa fug. Sa ma incordez si sa mut muntii. Sa le arat tuturor cat sunt de tare.

Aveam treizeci de ani si visam in continuare sa fug. Nu mai voiam sa mut muntii, ci doar sa scap de senzatia de sufocare, de aceeasi patru pereti care parca se strangeau tot mai mult in jurul meu. Si am fugit in alta casa.

Aveam patruzeci de ani si tot mai strain ma simteam la mine in casa. Strain si singur. Apasatoare sentimente.

La cincizeci de ani m-am mutat la casa noua. Ma simteam in sfarsit acasa. Cam goala casa, asa ca am inceput sa primesc. Cine voia sa imi treaca pragul era binevenit. Cate unii se mai trageau speriati inapoi, cand le spuneam ce varsta am.

La saizeci de ani m-am cam saturat. Prea multe fete (cu tz) noi. Unele speriate, asa cum ziceam, altele indiferente si superioare, iar altele cu o expresie de parca l-ar fi apucat pe Dumnezeu de un picior. Mi s-a facut sila si am pus lacat.

Am implinit saptezeci de ani, asteptand. Asteptand parca sa vina copiii cu dulciuri si nepotii sa le dau dulciurile proaspat primite. Desi imi dadeam inca seama ca nu are cine veni.

Si acum astept. Nu astept insa nici copii si nici nepoti. Stiu ca nu vor veni. Stiu ca nimeni nu va veni. Nu mai cred nici macar ca poti Tu aparea. Si totusi te astept…

* * *

Stau aproape toata ziua intins in pat, cu ochii in tavan. Nu am ce sa fac altceva. Si nu vrea sa fac nimic. Din cand in cand ma ridic in capul oaselor, sa nu intepenesc de tot. In acele momente ma ia cu ameteala. Asa ca sunt tot mai putine momentele cand stau ridicat.

De dimineata am auzit un ciocanit timid la usa. Cine sa se fi incumetat pana la mine pe asa ger? Ca e frig rau aici, la noi. Tu nu aveai cum sa fi, asa ca nici nu am vrut sa vin sa vad cine e. Dar m-am gandit ca poate o fi postarita cu pensia. Cu pasi nesiguri, tarandu-mi picioarele tremurande, m-am incumetat pana la usa. Nu era nici postarita. Ci doar baiatul care impartea fluturasi cu reclama la hipermarketul din cartierul vecin: “Vand ieftin carne scumpa”.

– Baietica, dar tie nu ti-e frig?
– Sa va ia dracu’ pe toti! Numai nebuni…

M-am intors in pat. Parca a durat o vesnicie expeditia asta pana la usa. Ma mir ca nu s-a intunecat afara! Acum stau intins. Nu a venit nici azi postarita, doar un pusti isteric… A innebunit lumea de tot, dom’le! Si era atat de tanar…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: