O initiativa pentru Romania?!

Omul prin firea lui este impotriva schimbarii. Asa suntem construiti. Dar schimbarea de care are Romania nevoie, ce ar presupune? O noua etica? Nu. O alta morala? Nici atat. Sa incercam sa redam valorilor normale ale omeniei si bunului simt locul pe care il merita, eu zic ca trebuie sa incercam. Nu atat de mult pentru noi – ca noi poate ca nu avem nevoie, de vreme ce nu facem nimic – cat pentru cei ce vin dupa noi.

Mi s-a spus ca nu avem lideri si asa e. Avem numai ‘alesi’ care se autoproprun si care se succed, dar care raman tot aceiasi. Nu noi i-am ales, daca e sa ne gandim cinstit. Noi doar le-am conferit legalitatea de care aveau nevoie. Dar nu este vina lor. Ei se propun doar pe unele functii in stat. Nu se propun sa ne fie cu adevarat lideri pe care sa ii urmam. Doar noi am crezut si inca mai credem astfel, unii dintre noi.

Pe niciunul din noi nu ne ingrijoreaza propria noastra persoana. Nu mi-o luati in nume de rau, dar intotdeauna ceilalti sunt de vina. Pentru mine, voi faceti parte din acei ceilalti. Pentru voi, eu fac parte dintre ei.

De unii singuri nu putem face nimic, nu putem schimba nimic. Dar cativa daca am fi numai care sa vrem si sa militam impreuna pentru o schimbare, am putea spune ca formam un mic nucleu si – poate ca auzindu-ne pe noi – se vor mai gasi si altii. Eu consider ca – desi poate naiv, cum imi zic multi – macar atata pot sa fac. Mai mult imi e momentan imposibil. Si poate asa va ramane, dar macar incerc sa fac ceva.

Am facut exercitiul pe care vi l-am propus si voua intr-o postare anterioara si mi-am imaginat cum ar fi. Si ce ar trebui? Si am ajuns la concluzia ca Romania are nevoie de oameni cu initiativa.

La alegerile legislative de anul trecut, am fost peste 60% care ne-am exprimat dezgustul fata de cei cei care s-au ‘autopropus’ pe acele liste. Iar la recentele europarlamentare, am fost peste 70%. Si am stat acasa sau am facut altceva, in loc sa mergem la vot.

Dar prin asta ne-am aratat doar indolenta. De parca ne-am fi noi insine indiferenti. De parca si copiii pe care unii dintre noi ii au tot indiferenti ne-ar fi…

Unii dintre noi ne-am crezut destepti spunand ca acesta a fost modul nostru de a lua atitudine. Pastrand contextul, pasul urmator va fi obligativitatea participarii la vot si a votarii celor care ne sunt bagati pe gat. Nu va aparea niciun Mesia izbavitor care sa ne salveze. Numai noi singuri ne putem salva!

In lipsa unei actiuni concrete, toate vorbele sunt simple lamentari. Haideti sa renuntam la comoditatea noastra. Haideti sa facem ceva pentru Romania!…

Cineva mi-a spus ca daca va aparea in Romania o persoana de bun simt (sau mai multe), o (/ le) va sprijini neconditionat. Dar niciun conducator mesianic nu va aparea din vazduhuri special pentru noi.

Noi trebuie sa alegem oamenii pe care ii vrem sa ne reprezinte. Noi trebuie sa ii cautam si sa ii propunem.

Pentru ca, fara actiune, vorbele sunt goale. Cuvintele sunt simple lamentari. Haideti sa fim oameni cu initiativa!…

14 răspunsuri sa “O initiativa pentru Romania?!”

  1. Forma lasa de dorit, stiu, caci am scris in mare graba. Ideile raman.

    Multumesc insa pentru vizite si pentru comentarii si imi cer scuze ca nu am reusit sa-mi fac timp sa le intorc.

  2. De ce am eu senzatia, care nu ma mai lasa, ca noi suntem prea marunti ca actiunile noastre sa insemne ceva, cu tot avantul nostru, cu toata revolta, cu tot spiritul de initiativa ? Cred ca ai experimentat situatii de genul asta la o scara mult mai mica : sa vrei sa iei atitudine si sa nu fii lasat. La nivelul ala, la care noi nu avem acces, avantul nostru are insemnatate zero.
    E frumos ce spui, e sanatoasa atitudinea, e normala, e incurajanta pentru astia, putinii, care n-au orbit de tot.
    Insa nu vezi ca suntem special tinuti umili, cu salarii de doi lei, cu probleme de doi lei, ca sa ne distraga atentia de la adevaratele probleme ? Crezi ca, daca intr-o zi, iti va veni ideea salvatoare, si vei dore sa o pui in aplicare (pentru ca nimeni nu vine practic cu masuri concrete…), nu-ti vei lua suturi in fund ?
    Am zis prea mult ? Am fost incoerenta ? Scuze… 😀
    Un sfarsit de saptamana placut !

    • Leo, cu totii facem parte dintr-un sistem. Iar sistemul este facut de asa natura incat nu sa nu ne lase sa actionam, cat sa nu ne lase sa ne gandim ca ar fi posibil. Intalnim si ni se pare ca intalnim tot felul de bariere la tot pasul. Aproape ca a devenit o bariera mentala pe care ne-am „desavarsit-o” singuri parca…

      Dar nu suntem tinuti mai umili decat suntem noi gata sa acceptam. Salariul e prea mic, negociaza atunci un salariu mai mare sau cauta-ti un job mai bine platit. Si devino tot mai buna in ceea ce faci. Cine te impiesdica? Nimeni! Stiu ca in teorie suna mult mai simplu decat in viata. Dar nimeni nu te plateste mai putin decat esti tu dispusa sa accepti…

      Cat despre ideile salvatoare, nu trebuie sa ne asteptam sa le puna nimeni in practica pentru noi. Pentru ca nu o va face! Daca ideile se dovedesc a fi bune, le putem sustine cu totii insa si cu siguranta vom avea mai multa putere decat de unii singuri.

      Si sa nu uitam ca in Romania suntem peste 60% de „plictisiti”. Trebuie doar sa iesim din letargie si sa vrem cu totii sa facem ceva pt noi. Gresesc oare?

      O saptamana asa cum vrei 🙂

      • E mult mai complicat decat atat… Lumea in care traim nu e un pom plin cu fructe coapte din care noi putem sa culegem si sa ne infruptam dupa bunul plac. Crengile sunt atat de inalte si de intangibile uneori, incat noi ne multumim sa rumegam iarba care creste in jurul trunchiului.
        Dar depinde mult si de educatia pe care am primit-o in familie, de sechelele cu care am ramas de acolo, si frustrarile cu care am pornit la drum singuri, sa ne traim viata.
        Un inceput de saptamana fructuos ! 😉

      • Pomul nu are cracile chiar atat de inalte. Asa ne spun insa toti, iar noi nu ne dm seama ca o scara ar fi suficienta…

  3. Adevarat! Satul de atata minciuna si nesimtire, as sprijini prima persoana ce ar da dovada ca poseda un bun simt nesimulat!

    • Asa cum zicea si Geocer, sunt multi oameni cu bun simt in Romania. Trebuie doar gasiti si determinati sa ne reprezinte…

  4. De fapt, oameni cu bun simt sunt multi in Romania. Dar se tin cat mai departe de politica. Intotdeauna cand un om cu bun simt a ajuns intr-un post important, a parasit acel post la primul atac venit din partea adversarilor politici sau a presei. Doar cei cu obrazul gros au rezistat si chiar daca au fost dati afara pe usa au intrat pe geam. Eu am o vorba : „Pe mine daca ma dai afara pe o usa, in viata mea n-o sa mai trec prin fata acelei usi.”

    • Nu este aceasta insa o atitudine prea defensiva? Daca nevoia te impinge sa treci totusi pragul acelei usi macar inca o data, tot nu o vei face?

  5. Bănuiesc că încet-încet ar trebui să ne îndreptăm și noi spre o formă oarecare de civilizație, nu?
    Încet-încet generațiile se schimbă și până și mica victorie a normalității care a fost Ridzi-demisia începe să-mi dea oarecari speranțe pentru viitor. Sper numai să nu fi fost o perdea de fum care să fi acoperit alte lucruri mai grave sau să fi fost un țap ispășitor aruncat în faţa UE, de dragul aşa-zisei lupte contra corupţiei. Sper să nu ne oprim aici.
    Lideri nu sunt pentru moment, dar oameni cu bun-simţ sunt, într-adevăr. De-ar dori să şi iasă în faţă…

    • Ridzi este doar un caz izolat. Asa cum spunea Basescu, este doar varful icebergului. Pentru ca icebergul coruptiei este mult mai mult de atat. Si iti mai zic ceva. Daca ar fi avut macar un om bun de lobby, PDL-ul nu numai ca ar fi scos-o pe Ridzi basma curata, dar ar fi si castigat cateva procente din electorat. Nu au stiut insa sa isi faca lobby-ul si au incercat prin demisia ei sa nu piarda prea multe…

      Oamenii cu bun simt se vor desprinde dintre noi atunci cand vor stii ca au pe ce sa se sprijine. In structurile existente in prezent cum sa aiba insa vreo sansa?

  6. Oamenilor le este frică de schimbare, nu am priceput niciodată de ce şi probabil nici nu o să pricep…

    Cât despre problema că toţi din jurul tău sunt de vină pentru ceea ce ţi se întâmplă…e tare adevărata povestea asta în România zilelor noastre…

    Oamenii au tendinţa asta belicoasă de a da vina pe ceilalţi, numai procese de conştiinţă nu au, nu-şi fac…

    Povestea e lungă, poate o vom discuta pe îndelete, pe aici, pe la tine.

    O zi frumoasă cu gânduri den cele mai bune îţi dăruiesc!

  7. din*, scuze, negrul îmi dă palpitaţii…glumeam desigur

  8. Geanina, nu stiu daca trebuie sa intelegem de ce ne temem de schimbare. Pur si simplu face parte din mostenirea genetica a fiecaruia din noi, din instinctul de autoconservare.

    De ce dam mereu vina pe ceilalti. Pentru ca e cea mai convenabila minciuna, cea pe care o credem si noi.

    De exemplu, intr-un loc de munca, cel mai slab angajat ii va considera intotdeauna pe colegi vinovati pentru cele mai multe nereusite ale sale. De ce? Pentru ca nu are puterea sa se vada pe el insusi asa cum este. Nu are puterea autocunoasterii. Nu stiu, poate fi tot dintr-un instinct de conservare. Daca s-ar vedea ca „cel mai prost din curtea scolii”, nu si-ar mai da nici macar el singur vreo sansa si atunci natura l-a plamadit astfel. Fericiti cei saraci cu duhul… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: