Hoit virtual – intre lumi

Mi-am luat-o. Eu, care ziceam ca nu mi-o voi lua niciodata. Eu, care ma laudam ca nu ma bag in jocuri de grup. Ca sunt eu, ultimul solitar antisocial al planetei. Ca scriu ce vreau, cum vreau si cand vreau.

Eu, care – cand aveam chef de vizitatori – inventam povesti despre Michael Jackson, iar cand voiam sa fiu lasat in plata Domnului, pur si simplu dispaream.

Dar nu ma retrageam in lumea mea si nici nu dispaream din lumea voastra. Ci ma ascundeam in barlog sau umblam nestiut pe strazi. Mai suna uneori telefonul, dar atat. Pana si aluia ii raspundeam selectiv.

Si totusi nu consider ca ma retrageam in lumea mea. Pentru ca lumea mea nu exista. Dar unde ma ascund? In norul de praf ridicat de camionul care doar ce a trecut. Iar alteori fac pur si simplu scufundari. In cada.

As putea sa strig la cer “Sunt eu, maimuta, nu ma recunosti?”. Iar, de la etajele superioare ale blocurilor, in cel mai bun caz mi s-ar raspunde “Taci dracu’ din gura ca daca vreau urangutani ma duc la zoo!”…

As putea sa te invit in lumea mea si sa jucam un joc de neinchipuit si numai de noi stiut. Iar tu m-ai intreba daca vreau sa mergi la mine acasa.

As putea sa ma ofer tie, sa iti daruiesc adoratia mea, sa fiu numai al tau… Iar tu sa te sperii si sa fugi. Sau sa ramai si sa ma pastrezi. Ca poate iti voi fi util vreodata… Multumesc.

M-as mai putea oferi lumii, dar lumea nici macar nu m-ar calca in picioare. M-ar ocoli, iar apoi – cand nu as fi atent – m-ar arunca pur si simplu. La groapa de gunoi a Lumii.

Caci lumea mea nu exista. La fel cum nu exista nici a voastra. Este doar un fum de betigase aromate chinezesti, la doi lei cutie.

In rest este doar acelasi mare hoit in putrefactie din care ne granim cu totii. Ne hranim carnea si ne hranim visele. Visam sa schimbam lumea si ne mai lamentam putin. Tipam de unii singuri, fiecare pe blogul lui si suntem fericiti cand altii vin si ne spun ca ne inteleg. Si ca sunt alaturi de noi. Alt hoit – virtual. Asta ni se pare ca nici nu pute. De fapt noi putim.

Mai bine ne-am spala!…

Iar eu mi-am luat-o si nici macar nu mi-am luat-o peste ochi. Mi-am luat-o de la Andra si probabil ca mi-o voi mai lua de cate ori mi se va mai cere. Caci toate au un inceput. Dar si un sfarsit.

12 Răspunsuri to “Hoit virtual – intre lumi”

  1. AndraBlack Says:

    🙂 uite de asta ma supar eu (la general vorbind) de ce trebuie sa fie si un sfarsit? daca raspunzi si ma doare sau ma supara raspunsul tau,dau la ochi,cu ochelarii in apropierea lor!:-D

  2. Sfarsitul e firesc. Nimic nu e vesnic. Culmea, nici macar noi…🙂

  3. „As putea sa strig la cer “Sunt eu, maimuta, nu ma recunosti?”. Iar, de la etajele superioare ale blocurilor, in cel mai bun caz mi s-ar raspunde “Taci dracu’ din gura ca daca vreau urangutani ma duc la zoo!”…” – excelent, excelent…

  4. Chestia cu luatul e la misto, in schimb eu am observat de mult cam ce faci tu cand vrei sa ai vizitatori. Si nu spun nimanui, ca daca as spune, amicul meu brasovean Dumi ar zice ca faci SEO spam. Asa e el, se pricepe la SEO, dar si la SEO spam.

  5. Totul e ok pana ajungem ca virtualul sa fie principala sursa de socializare…

  6. nu stiam ca atat costa o cutie cu betisoare chinezesti. O sa-mi iau si eu🙂
    (nu e nicio ironie)…

  7. Sincer nici eu nu stiu cat costa. Pur si simplu am scris un pret. Bine ai revenit!🙂

  8. multumesc foarte mult. Bine te-am regasit!😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: