Pseudofabula ireversibila

vultur_plesuv

Foto:  ecomagazin.ro

Cand aveam douazeci de ani visam sa schimb lumea. Cand aveam treizeci speram sa nu ma schimbe ea pe mine. Dar ma amageam. Pentru ca deja ma schimbase. In curgerea timpului, nici nu mi-am dat seama ca devenisem un altul. Pierdusem idealuri si vise. Desi acelasi eram totusi un altul. Cinic, rau si fara speranta.

La varsta de patruzeci de ani, mi-a spus cineva sa cant. Ca as avea voce sau ureche muzicala. Sau Dumnezeu stie de ce. N-as putea spune ca ragetul magarusului ar fi deranjat vreo vaca. Sau ca vreun bou s-ar fi simtit amenintat. Dar cu totii stim cum urla motanul in calduri. Ca mine. Cateva femeiusti mai tinere au confundat urletul cu plansetul unui copil. Mi-au zambit apoi s-au oprit si mi-au adresat cuvinte calde. Drept stateam cand ma mangaiau pe crestet. Aveam o bucurie a mea launtrica, prosteasca.

Isi dadeau insa seama de pacaleala, se rusinau si plecau. Grabite, de parca le pleca vreun tren. Sau poate ca aveau motanul lor pe undeva pitit si nu mai aveau nevoie de inca unul. Poate aveau odrasle acasa? Sau poate inca isi mai visau visul… Cine stie?

Ele veneau si plecau, eu ramaneam. Si continuam sa imi vad linistit de balada mea. Fara versuri, fara melodie, fara vreo muzicalitate oarecare.

Ma apropiam de cincizeci de ani, cand m-a vazut o copila. O dulce copila. Razand a aratat spre mine. “Uite o maimuta cantatoare!” I-am zambit si eu, fermecat de privirea ei senina. Am indragit-o pe loc cand mi-a spus ca vrea sa ma ia cu ea acasa. Totusi am alungat-o. Nu avea nevoie de inca o gura de hranit, de inca o persoana de trecut la intretinere.

La saizeci de ani cantam pe strazi. Imi duceam zilele din mila trecatorilor, induiosati de mizeria cantecului meu. Ma mai lua politia la bataie uneori. Asa, in gluma. Se mai trezea cate un zelos sa ma duca la sectie si sa ma scuture de maruntis. De parca nu ar fi avut in fiecare zi cota parte din ‘profit’… Dar asa merge treaba cu behaitul asta ambulant. Trebuie toata lumea sa se simta bine…

Cel mai mult mi-a placut cand o fetita mi-a dat inghetata ei. Mi-a spus ca ii aduc aminte de bunica’su mort. Bogdaproste. Ca de mult nu mai mancasem inghetata.

Mai rau era cand ploua si nu eram lasat sa ma ascund, nici la metrou, nici in gara. De ger nu va mai zic.

Apoi am implinit saptezeci. De toamne, nu de primaveri. Nu am apucat sa sper sa nu ajung la optzeci. Pentru ca un pusti care se distra, incercandu-si pistolul cel nou m-a luat la tinta.

Mai bine as fi fost magarus.
Scuzati.

18 Răspunsuri to “Pseudofabula ireversibila”

  1. Asta mă întreb si eu: cum o fi la 80?

  2. Oho, avem o nouă temă… Nu arată rău deloc… Succese depline în continuare… „Cateva femeiusti mai tinere au confundat urletul cu plansetul unui copil. Mi-au zambit apoi s-au oprit si mi-au adresat cuvinte calde. Drept stateam cand ma mangaiau pe crestet. Aveam o bucurie a mea launtrica, prosteasca” – pasaj bun de tot…

    • Sper sa placa tema aleasa. Mie mi se parea ca e prea mult negru in tema veche. Ce-i drept, in tema actuala parca e prea putin, dar tine si asta de obisnuinta pana la urma. Ma bucur insa ca ai gasit din nou un pasaj pe placul tau.🙂

  3. Albul acesta îmi linişteşte ochii, mă bucur mult că ai schimbat template-ul, trebuie să recunosc că îmi venea tare greu să citesc pe atâta negru…

    Îmi plăcu postarea ta, m-a dus cu gândul la o melodie interpretată de Irina Loghin, „Roata vieţii, parcă aşa se numeşte.

    Cind aveam vreo 16 ani
    Doamne ah ce viata mai duceam
    Prin restautrante, baruri , cafenele si scandaluri,
    Doamne ah ce viata mai duceam.
    Prin restautrante, baruri , cafenele si scandaluri,
    Doamne ah ce viata mai duceam.

    Cind aveam vreo 20 de ani,
    Doamne ah ce viata mai duceam
    Ma dusei la primarie sa declar casatorie
    Doamne ah ce viata mai duceam.
    Ma dusei la primarie sa declar casatorie
    Doamne ah ce viata mai duceam.

    Refren:
    Mai intoarca Doamne roata
    Sa-mi mai vad o data soarta
    Sa-mi anii tineretii,
    Sa-mi vad stralucirea vietii
    Care Doamne fara rost s-au dus.
    Sa-mi anii tineretii,
    Sa-mi vad stralucirea vietii
    Care Doamne fara rost s-au dus.
    Cind am implinit 30 de ani
    Doamne ah ce viata mai duceam
    O duceam bine cu casa, ma-nteledeam cu nevasta
    Si aveam si doi copii frumosi.
    O duceam bine cu casa, ma-nteledeam cu nevasta
    Si aveam si doi copii frumosi.
    Cind aveam vreo 40 ani
    Doamne ah ce viata mai duceam
    Pe copii ii ajutam , zi si noapte nu dormeam
    Doamne ah ce viata mai duceam .
    Pe copii ii ajutam , zi si noapte nu dormeam
    Doamne ah ce viata mai duceam .

    Refren:

    Cind am implinit 50 de ani
    Doamne ah ce viata mai duceam
    Pe copii ii ajutam , zi si noapte nu dormeam
    Doamne ah ce viata mai duceam .
    Pe copii ii ajutam , zi si noapte nu dormeam
    Doamne ah ce viata mai duceam .
    Cind am implinit 60 de ani
    Ma plimbam prin parcul cu castani
    Vedeam frunzele picind, anii vietii numarind
    Doamne ah ce viata am amai dus.

    Refren:

    Acum spre batrinete, stau si ma gindesc
    As plinge cu tristete dup-a mea tinerete
    Ce azi o pretuiesc.
    Vai vai vai vai , omule vai
    Multe-n viata-ai vrea sa ai
    Vai vai vai vai omule vai ,
    Dar la viata tu ce dai?

    Cu inima amara
    Dupa tot ce a trecut
    Si fac ca sa tresara cind cint seara de seara
    Dupa tot ce-am pirdut.
    Vai vai vai vai , omule vai
    Multe-n viata-ai vrea sa ai
    Vai vai vai vai omule vai ,
    Dar la viata tu ce dai?
    Vai vai vai vai , omule vai
    Multe-n viata-ai vrea sa ai
    Vai vai vai vai omule vai ,
    Dar la vïata tu ce dai?

    O zi plină de frumos şi bun, prieten drag!

  4. Mai, mai, s-a facut lumina pe aici… frumos, sa te bucuri de casa noua…

    Ma uit intai la poza. Cand mi-ai facut-o?
    Ai umblat inainte in timp… Soim/vultur ma fac iar prin noimebrie…

    Despre cantec si varsta. iti imaginezi, probabil, ca esti cel mai ciudat cantaret, si poate crezi ca magarusul nu stie canta. Ha, nu stii melodia cu Magarusul… Borriquito…
    „Yo se mas que tu.

    Yo soy el cantante

    Yo soy el poeta

    Soy el mas querido
    Soy el preferido
    De la juventud . . .
    Con solo seis letras
    H ago mil canciones
    Y todos aplauden
    Con gran entusiasmo
    Mis inspiraciones.

    Les canto a las chicas
    Canto al tabernero.
    Canto a la portera
    Canto a lo que sea
    Canto al mundo entero.”

    Cant lumii intregi…

    Cand vrei sa canti intr-un anume fel, esti pierdut. Felul de a canta e unic. De fapt, nici nu cantam noi.
    La patruzeci de ani m-a lovit Cantaretul…
    A, m-a dus intai la canto. A venit sub forma unei prietene care, cu probleme de auz, voia sa cante. Mereu i s-a sapus „taci!” „esti o doaga dogita si sarita”. A cantat prima ei linie melodica clara. Profesoara a sarit de dupa clapa si a pupat-o. Glasul i se auzea prima data. Si eu facusem muzica, dar habar n-aveam ce e aia.
    La cincizeci… Nu-s chiar foarte departe, o sa vina si cincizeicimea, daca o sa vrea. O sa cant mult mai frumos, ca deja exersez toata ziua si ma minunez de Glasul care canta prin mine. Nu are legatura cu mine, e doar ce iese… Tocmai, ca daca tai orice legatura, daca dezleg, atunci iese, liber.
    Cine vede, cine aude? – Ce ma intereseaza? E cineva aici, in afara de Glas? Nici eu nu sunt… Sunt doar „ceva”, o aglomerare de simtit, si daca ma las, simt Bucuria cand se canta.
    Habar n-am ce va fi peste o secunda, sper sa termin de scris, dar nici asta nu se stie… Conteaza doar pentru mine ce si cum simt cand Galsul canta.
    Cine pana-penelor poate sa judece ce cant si cum cant? Nici eu, caci nu eu cant…

    Stiu, o sa zici ca tu nu vorbeai de fapt despre cantat. Nici eu…🙂

    • E poza in oglinda, doamna. Am vazut eu pe unele site-uri ca se poarta. Asa ca am scurmat prin gunoaie, pe la geamgii, am gasit ciobul potrivit si… iata-ma. Eu tras in poza.

      Ce-i drept, m-am speriat si eu de cioara ciufulita de pe monitor. Asa ca am trimis poza spre prelucrare unui amic expert in ale Photoshopului, care parca s-ar fi nascut cu un dar de a transforma ciorile in vulturi. Caci vultur a iesit, nu-i asa.

      Eu oricum cred ca a schimbat poza. Dar asta nu ma impiedica sa ma umflu in pene si sa umblu tantos. In casa noua dar cu rachie veche. Si cu aceleasi muste care bazaie din ce in ce mai multe. Initial m-au enervat, trageau la mine de parca ar fi tras la hoit. Apoi am inceput a ma bucura. Le auzeam zborul si le simteam disperarea. Eram viu inca si nu se puteau bucura de mine.

      Cred ca o sa dau cu insecticid totusi. Nu am nevoie de muste ca sa stiu ca traiesc.

      „La bunica in ograda
      i-a-i-a-ho”

  5. Heeeee… se vede ca de la rachie… La bunica in ogradaaaaa. Haaaaaa!
    Sa nu bei toata rachia aia, mai tine acolo, de leac, o sa-ti cer…

    Aha, semanam bine la fata. Poze la fel… Chiar daca sunt prelucrate.
    Vezi, unii stiu sa transforme ciorile in vulturi. Pai, da! Pa calindaru’ ala de la tara din Sudamerica, yo sunt cioara. Si tot de la ei invat sa fiu vultur…

    Aia cu mustele, taaare de tot! „Vrea si ele” dulceata…
    Citat din shooter-ul ala faimos, Call of Duty – nu mai stiu care level:
    „Still alive? Good, good for you!”
    Si tu te tarasti in transee, gaurit ca o fantana arteziana rosie, nivel de viata sub 5…

    Hai, ca trag la sticla aia! Ce naiba, e asa de frumoooooos la serviiiiici!

    (mai, sa nu mint – vezi, pot sa scriu pe bloguri, maaaare minune)

  6. Imi place schimbul nostru de mesaje, Mikka. Pentru ca ai replici de-a dreptul dementiale. Si pentru ca ma simt obligat sa ma ridic la macar jumatatea nivelului lor. Ce, crezi ca-i usor? Da’i fain tare.

    In alta ordine de idei si pentru ca nu imi place sa amagesc. Aia nu-i rachie. Este tuica. O tuica extraordinara, dupa cum crede profanul din mine, de la prieten de la Rosia Montana. Manat de curiozitate, am intrebat un cunoscator. Mi-a zis ca-i o tuica buna. Ca e tare, face margele si miroase a fruct. Dar am fost calic si nu i-am mai servit un al doilea pahar.

    Pentru muste am dat cu insecticid. Da-o-ncolo de dulceata, ca e hoit intrat de mult in putrefactie. Am turnat gaz. Dau foc sau schimb complet parfumul. Nu m-am decis inca, dar nici cel de la drogherie nu imi place. Ca prea miroase a mumie egipteana.

    O tuica? Sau servici usor?

  7. Haaaa…. dementiale… da, pai cum altfel. In nebunie sunt demult, de-aia mi-e bine. Stii aia, a lui Coelho – brrr, unii se stramba- las’ ca le trece -aia cu „Veronika se hotaraste sa moara”? Acolo, ca sa faca ce „vrea” ei, sa fie liberi, oamenii se interneaza la nebuni si gata! Sunt lasati in pace, ca sunt nebuni… marele curaj al Veronikai, sa stie ce vrea si ca poate sa faca ce vrea si sa faca asta inapoi in lume, intre „normali”…

    Tzuica? De la Rosia Montana? Haaa, am vazut pozele tale de la Rosia… Minunatii. Alta zona de ispite, tot vreau sa fug in munti (dealuri, de fapt) si imi caut locul… Numa’ vorba e de mine, yo tzuica nu beau ca nu simt gustul… E tare rau si gasesc de ce sa suport taria, n-are gust… Poate nu am gasit-o pe aia buna, la care sa simt… :))) asta, dupa cum o descrii, s-ar putea sa fie… :)))

    Mumie egipteana? Ha, am fost in Egipt si am vazut pe acolo tot felul de… Stii ce misto erau mumiile alea? Sexy rau… Eu eram cam tot asa… Da’ ma simteam al naibii de bine. O mumie e buna la casa omului, te face sa vezi, prin contrast, cat esti de viu. Si daca bei, ori daca traiesti in beatitudine, simti ca e teribil de bine sa fii viu…
    For your info, mumiile miros foarte bine, ca sunt date cu to’ felu’ de chestii, sa nu moara turistii care se apropie…

    Starea de chef de ne-viu… sau de ne-chef de viu… esti pe buza, pe margine, o sa vina cu marea sa iubire Marele Shut, sa te impinga sa sari…

    „I can’t get no satisfaction”, asta e pragul, esti exact unde trebuie (desi „trebuie” e scos de mine din uz).

    Nivelul replicilor? hai, mai draga, suntem ciori amandoi, avem aceeasi limba… Te-am vazut si te-am auzit, in oglinda…
    daca vreodata ti se pare ca ma obraznicesc, zi de-a dreptul, ca „mama nu se supara”…

    Serviciul e acum usor, dupa ce am muncit peste douazeci de ani sa-l usurez, am fugit de vreo trei ori si mi-am luat si un an jumate vacanta, ca nu imi dadeau mai mult de zece zile… Da’ o sa fug in dealuri, si va fi usor de tot…
    Tzuica? o sa incerc, da’ nu promit…

    O zi de mare frumusete iti doresc! Iubeste-teeeee!

  8. Raspunsul tau cere parca un delir de postare separata. Tot scriu la ea si tot nu mai termin. Mai am putin, mi se pare de fiecare data. Dar delirul curge fara voia mea.

    Mai am putin…

  9. Oh, Doamne, ce bine! Curge…
    Asta e! Stii ca nu noi scriem. Inspirul curge – normal, e delirul, in starea Pythiei – si noi dam la taste…

    Ce-mi place asta! Lasa-te si lasa-l sa curga! De placerea asta, chiar o sa beau. Cafele, ca de astea beau, la infinit… Si, bineinteles, ele nu ma tin treaza. De fapt am vrut sa zic „nu ele ma tin treaza”. (oof, ce-as fi vrut un Bold aici!)

    Iubeste-te…

  10. Eu n-am mai intalnit. Asa o nebunie, asa o curgere. S-o fi spart vreo teava la vecini. Cred ca o sa ma opresc momentan. Sa mai si respir. Desi nebunia nu ma lasa ma imbata. Dar stiu. Va fi doar un alt delir, asa cum am mai avut atatea. Apoi, viata isi va urma linistita cursul. Asa cum si l-a urmat de fiecare data. Doar cu senzatia unor ore pierdute si nu castigate. As continua. De ce? Dar ma opresc. De ce? Sa mai respir. Sa inteleg…

    De ce?

  11. Pai, simplu… Mintea isi cere locul ei, doar nu-i proasta sa-l lase…
    Si eu am intalnit. Si mie mi-e mai mult asa, decat altfel. De aia o sa fac pasul cel maare, sa stau doar in delir si sa nu ma-ntereseze nici daca am vecini🙂
    Pierdere de timp? Aici vine piesa aia grea, tavalugul ala mare, care zice: Totul e chestie de perceptie. De cum VEZI.

    Si mie mi-a uns sufletul Wayne Dyer, cu aia

    When you change the way you look at things, the things you look at change.

    Mie asta imi functioneaza magnific. Imi schimb viata zi de zi…

    Despre delir… In timp ce scrii nu conteaza ce scrii. Eu ma stradui sa tin pasul si citesc dupa. Sunt dependenta da aia, de elicea din piept, care se invarte tot timpul cand scriu, si uneori e mare cat lumea.
    Citesc dupa, corectez – scriu groaznic, inversez literele intr-un mare fel- si ma uit si eu ca proasta la ce am scris, incercand sa inteleg. Uneori imi iese.
    De ce sa inteleg? Da, buna intrebare… Poate pentru ca mesajul este si pentru mine…

    Stii, tot ce ti-am spus aici e o mare obraznicie, tu esti scriitor, eu nu. Eu sunt povestitor, asa m-am trezit, prin decembrie. M-a lovit fix de solsitiu, la rasarit, Soarele, pe Machu Picchu. Atunci am murit si am inviat prima data…

    Asta ca sa stii cu cine stai de vorba. Veronika e mic copil…

  12. „Cand schimbi modul in care te uiti la lucruri, lucrurile la care te uiti se schimba.” Asa o fi sau se schimba numai perceptia noastra asupra lor? Sau poate ca schimbarea de perceptie este doar un rezultat?

    Nu stiu, nu cred ca pot. Sa vad in fiecare zi aceleasi lucruri si sa le vad de fiecare data altfel, astfel incat sa pot sa spun ca viata mea e alta. Cand de fapt ea e mereu aceeasi. Sau poate ca nu inteleg…

    Delirul il voi stavili momentan insa. Mi-a furat astazi juma de zi. Si nu as putea spune ca s-a concretizat ceva de pe urma lui. Doar mai multe zbateri, framantari interioare, mai multe ganduri. Mai mult delir. Trebuie sa il linistesc cumva ca sa incerc sa ii dau o forma cat de cat. Cu toate ca in continuare nu stiu de ce.

    Tu esti mai mult decat doar un povestitor. Bun motivator daca te-as numi, teama mi-e ca te-as cobora in derizoriu. De Veronika de mult nu mai stiu nimic si tot de mult nici nu ma mai intreb. Cu cine stau de vorba insa tot nu stiu. Incerc sa te definesc, sa te cuprind intr-o forma si de mine stiuta, dar nu reusesc.

    Dar scriitor eu nu’s. Sunt doar un alt exhibitionist sentimental, nimic mai mult. O alta lamentare pe blog. Un alt gand debusolat. Un altul din multime….

  13. Hmmm… Da. O sa mai povestim cum e cu schimbatul. Mintea asta, ce se tot framanta… Normal ca nu schimbi in fiecare zi, caci daca iti place ce vezi, de ce ai schimba? Doar ca poti, la un moment dat, cand nu mai vrei aia ce vezi, poti sa schimbi lumea… si de fapt oricum o facem – lumea ne-o cream in capsor, nu o vedem cum e ea, nu? Daca tot ne manipulam mereu, de ce n-am face-o in directia dorita?
    Efectele schimbarii, asa cum le simtim, ne aduc ele singure pe cate o culme si iar vrem sa schimbam. Pana incepem a vedea. Incepem la un moment dat sa vedem lumea, fragmente din ea, din ce e, nu din ce credem ca e…
    Incepe schimbarea care se face singura, dinauntru, si nu o poti opri.

    Dar e mult. Lasam asta. Povestim alta data. Si eu am avut o zi destul de plina la birou – lucru rar de atlfel – si mi-a prins bine dialogul asta, dar stiu ca e mult. Si nu e locul lui peste curgerea ta… Aia e importanta. De ce? O sa vezi…

    Am invatat sa nu mai intreb si sa-mi rezerv placerea de a afla mai incolo…

    Motivator? Daca ai sti cat mi-am dorit, candva… Poate o sa ma intorc la asta, in alt fel. De fapt, imi pregatesc o iesire in lume…
    Nu te stradui sa ma definesti. Nici yo habar n-am de mine. Cum am zis si la mine pe blog, eu ma descopar pe mine…🙂 Ma dez-acopar…

    Apropos de zbucium, incercari si alea-alea, imi vine in minte un banc de cand eram copil. Unul din ala, pe limbi straineze copilaresti, inventate, in afara dictionarului:
    Giovanni, tutto disperato, va a dottore.
    – Dottore! dottore! non posso caccare!!!!
    – Stai calmo, caro mio. Non te precipitare. Ti daro una picola pastila e tu ti caccarai tutta la vita…

    Iti doresc o seara linstita si curgere lina…
    Si nu uita: Iubeste-te!

  14. Ma bucur ca ti-a prins bine dialogul nostru.

    eu stiam alta varianta. „calma calma paciento ca avem medicamento de cacarea permanento”.🙂

    O noapte faina si tot ce iti doresti… si eu iti doresc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: