In direct de la azilul lumii – I

La azilul de nebuni, toti suntem normali. In viata cotidiana insa, toti ne mascam nebunia.

030809media2.gruprc
Foto: media2.gruprc.ro



Dar cum am fi pe strada daca ne-am abandona mastile, toti in acelasi timp? Ne-am imbraca in costume de drac sau de vamipiri? Cati clovni am putea numara in intersectii, cate gaite si cate ciori croncanitoare?

In poza trimisa, eu sunt, doamna. E poza in oglinda, doamna. Am vazut pe unele site-uri ca se poarta. Asa ca am scurmat prin gunoaie, pe la geamgii, am gasit ciobul potrivit si… iata-ma. Eu tras in poza.

Ce-i drept, m-am speriat initial de chipul ciorii ciufulite ce-am zarit. Asa ca am trimis poza spre prelucrare unui amic expert in ale fotoshopatului, care parca s-ar fi nascut cu un dar de a transforma ciorile in vulturi. Caci vultur a iesit, nu-i asa?

Eu oricum cred ca a schimbat poza. Dar asta nu ma impiedica sa ma umflu in pene si sa umblu tantos. In casa noua dar cu rachie veche. Si cu aceleasi muste care bazaie din ce in ce mai multe. Initial m-au enervat, trageau la mine de parca ar fi tras la hoit. Apoi m-am bucurat. Le auzeam zborul si le simteam disperarea. Eram viu inca si nu se puteau infrupta din mine.

As da cu insecticid totusi. Parca nu am nevoie de muste ca sa stiu ca traiesc.

In alta ordine de idei si pentru ca nu imi place sa amagesc. Aia nu-i rachie. Este tuica. O tuica extraordinara, dupa cum crede profanul din mine, de la prieten de la Rosia Montana. Manat de curiozitate, am intrebat un cunoscator. Mi-a zis ca-i o tuica buna. Ca e tare, face margele si miroase a fruct. Dar am fost calic si nu i-am mai servit un al doilea pahar.

Pentru muste am dat cu insecticid. Da-o-ncolo de dulceata,  e hoit intrat de mult in putrefactie. Ca, daca ar fi fost dulceata, as fi inceput de mult sa ling pe jos, sa ling peretii, sa ma ling sigur.

Am turnat si gaz. Dau foc sau schimb complet parfumul. Nu m-am decis inca, dar nici cel de la drogherie nu imi place. Ca prea miroase a mumie egipteana. Sau mai astept, asa cum m-am obisnuit si pana acum. Ca am invatat sa fiu rabdator. Stiu asteptarea si nu ma deranjeaza mizeria. Ce daca e tot mai mare? E a mea… A mea si a asteptarii mele.

La azilul de nebuni se facea un exercitiu. Cu ce animal ne reprezinta pe fiecare. Au aparut lei si zebre, pantere si gheparzi, tigri, pisici, catei si gazele… “Bai, girafo!” – zicea unul ranjit, cu un fir de saliva ce i se prelingea din coltul gurii. Dar nu se supara nimeni si nici nu il deranja. Ca stiam cu totii ca suntem la fel, si niciunii nu voiam sa fim, la randul nostru,  deranjati.

Eu am pozat in cioara care iti croncanea cantecul ei de jale intr-un ciob de oglinda. Ai batut repede din palme si te-ai bucurat. “Uite unul care parca imi seamana cat de cat”, ai exclamat atunci. Dar te-ai grabit.

Caci chiar si acolo, nu am putut fi eu, decat tot cu masca…

Mi-am luat fata de cioara, iar voi ati transformat-o in vultur si ati zis ca sunt de-al vostru. Ca ma incadrez. V-am pacalit si m-ati mutat pe un alt etaj, superior. Aici primim fresh de portocale zilnic. Se zvoneste insa ca, la etajul de deasupra, acelasi fresh se serveste cu gheata. Asa ca aici suntem cuminti si speram sa fim grabnic inscrisi pe lista de asteptare pentru urmatorul nivel. Ca la un shooter, trebuie sa gasim intai cheita care ne descuie urmatorul nivel. Cativa au gasit-o si au disparut. Ei clar au acum, gheata in pahare.

Noi ne pandim unii pe altii si suntem atenti sa nu fim observati in cautarile noastre. Ca – daca suntem surprinsi in momentul gasirii cheitei – toti sar cu bataia pe noi, sa devina ei fericitii care acced la etajul superior. Si atunci nimerim direct la infirmerie, la cel mai de jos nivel. Iar cale de intoarcere nu mai este.

Uneori ma gandesc sa ma multumesc aici unde sunt. Imi place sucul meu de portocale proaspat stoarse. Parca nu as vrea sa il pierd. Chiar daca stiu ca dincolo de ultimul nivel este numai cerul. Dar inger stiu ca nu sunt si parca nici drac nu as fi.

La azilul de nebuni, toti suntem normali.

Atentie, se transmite. Suntem in direct!

030809in direct
Foto: romanialibera.ro

15 Răspunsuri to “In direct de la azilul lumii – I”

  1. Inspirat de dialogul cu Mikka. Merci🙂

  2. Mikka inspira multa lume… Eu imi pregatesc banii si astept sa-mi dea nr de cont… Mi-a scris cateva cuvintele mai demult care mi-au zgandarit un colt din creier… Mai mozolesc putin, sa vedem ce iese…

    Apropos, cine e dementul caruia ii curgea saliva din gura?

  3. Da, e talentul ei.

    419 e cel la care m-am referit. Eu eram 009. Numere aleatoare cica. Dar cred ca toti baleam ades. Un suc proaspat de portocale, maestre?

  4. Whoaaaa! Ce a iesit!

    Sunt inca intre frunzele padurii, ca acolo se pun visele in Luna, maine noapte. M-am pus pe visat.
    Draga vere cioara, maine, cand ma trezesc -daca ma trezesc, mi se intampla rar – desfac in piese azilul…sau nu. Dar o sa-ti zic de animale.

    Cu portocalele (exceptand bancul cu tenia) ti-ai facut-o singur…

    Uite ce povesteam la amicii adolescenti despre ce iese cand storci portocala

    http://online.avantajlastart.net/motivatie/cand-storci-portocala-1/

    Ma duc sa-mi plimb sosonul pe tot etajul, acu e perfect, ca aia, nebunii, s-au culcat…

    Noapte buna si vise frumoase!

  5. „Draga vere cioara” ma incanta si ma onoreaza peste poate. Dar ma ridica, totodata, parca prea sus. Risc sa imi rup gatul daca voi cadea de la asa o inaltime mare.

    Azilul s-a vrut, pana aici, plin de simboluri. Inca mi-e teama ca l-am incarcat prea mult si ca de fapt l-am lipsit de orice continut. Dar abia astept sa-l desfaci in piese sau nu. Sau doar sa imi zici de animale, simboluri si ele.

    Am vrut sa citesc repede ce mi-ai dat tu in link, sa iti raspund si sa dispar. Dar am citit. Si am inlemnit intr-o surpriza mai mare decat as fi crezut-o cu putinta. Te poti plimba linistita insa. Camerele se incuie indiferent de somnul nebunilor, in fiecare noapte.

    Cu ani in urma, noaptea imi odihneam si eu oasele tinere in poienita din mijlocul celui mai des codru. Dar am imbatranit si adorm usor si intre betoane. Imi fortez trezia ca sa imi asigur somnul. Si mi se pare un schimb cinstit.

    In continuare iti doresc totul asa cum ti-l doresti, fie noapte, fie zi.

  6. Apropo de nebuni, parca Jung spunea „Arata-mi un om sanatos la cap si ti-l vindec eu”. Plus ca se spune ca marile genii ale omenirii au fost cat se poate de nebuni (poate ca nu toti cu acte in regula)🙂

    • Bun venit, Mugur. Fain citatul tau, dar iti pot gasi o foarte mare gramada de „sanatosi” care nu au nicio sansa de a fi geniali. Subsemnatul e in gramada si el.🙂

  7. Mie mi-e foarte clar ca in poza esti tu si nu altul.
    Si intr-adevar se poarta… identitati suprapuse, dupa cum ne e necesar noua sau celor care au nevoie de serviciile noastre.
    Caci si asta se poarta, too. Serviciu contra serviciu…
    Photoshopul face minuni mai ales cand sunt suprapuse doua imagini.

    Am si eu un amic, profesionist belle arte, care ma poate face sa seman si cu Bin Laden daca vrea muschiu meu. asa ca deghizarile cu succes imi sunt hiper-familiare.

    Pe langa asta uneori nici nu-i nevoie sa suprapui . E suficient sa te bizui pe tensiunea exepectatiei. Asa fac hipnotizatorii de succes. Ei doar sugereaza convingator publicului ca au sa vada un leu si dupa aia vin cu o pisicuta in lesa. Publicul cade pe spate in delir, vazand o felina fioroasa, imensa. Ma rog, majoritatea…

    Eu obisnuiesc sa ma joc putin cu pisicutzele prefacandu-ma ca le cred lei. Pentru ca sunt simpatice. Si pentru ca abia astept sa il intalnesc pe cel de la celalalt capat al lesei. Sa facem un schimb de know-how, nu de alta…

  8. Asaaa… ziua a inceput bine. Si nororc ca nu s-a terminat, desi era cat pe ce, nu?🙂
    Iar am pauza, ca nu e seful sa semneze, si atept… Deh, bine ca am ce.

    Asaaaa…Te rasfeti, draga vere… Sau te complaci, cum ar zisce Don Juan Matus lui Carlito🙂 Dar nu-i nimic, asa fac si eu. Cu aceeasi rezerva de ieri, imi pun aici rugamnitea ca, daca vei considera ca ma obraznicesc, sa imi spui. Yo cand scriu nu prea ma uit unde pun piciorul, s-ar putea sa calc pe cate un deget. Sorry!

    Prevad un dialog lung – vorba unui Om: „Asa va fi, doar daca nu va fi asa”- si imi permit sa o iau domol. Pornesc de la raspunsul tau. Ala cu „draga vere cioara”, care st se pare ca te urca prea mult.
    Legat cu cioara din text, aia de care vorbeam ieri.
    “Uite unul care parca imi seamana cat de cat”, ai exclamat atunci. Dar te-ai grabit.

    Caci chiar si acolo, nu am putut fi eu, decat tot cu masca…”

    Pai tu cum credeai ca sunt si eu pe post de cioara? Cu masca mastilor, evident! Cuma ar fi acum, dupa ce zici de caderea de la nivelul „inalt” al zborului ciorii, sa-mi trag masca, adica fata, ca in filmele cu extraterestri, sa-mi arat Chipul fara chip si sa zic nu cu croncanitul meu de cioara ci cu tunetul Glasului: „De unde naiba sa cazi? cand tu esti de la pamant pana la cer si dincolo de ce ai putea vedea?” Ma intorc insa sub masca de cioara – am dulapuri cu nus’ cate masti- si-ti zic ca o cadere de la nivelul asta e mizilic, sa vezi cum dai cu fundu’ cand cazi de la inaltimea vulturului!
    Cu cat ai de gand sa zbori mai mult, cu atat tre’ sa inveti bine scoala caderii. No problemo. Plin de instructori de arte martiale, de acasa, pan’ la munca/scoala/piata/parcuri/campuri/pustii…

    Azilul de nebuni… Ha, ma intorc la Veronika, n-am ce face.

    Uite, o faza care mi-a placut mult, legat de statulul de „nebun”, de care am putea vorbi mult. (M-am intors la carte, azi o recitesc (a cata oara? ) )

    „Dar ce este realitatea?
    – Realitatea e ceea ce majoritatea consideră că trebuie să fie. Nu neapărat lucrul cel mai bun şi nici măcar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorinţei colective. Dumneata vezi ce port la gât?
    – O cravată.
    – Foarte bine. Răspunsul dumitale este răspunsul logic, coerent al unei persoane absolut normale: o cravată! Un nebun ar spune că port la gât o bucată de pânză colorată, ridicolă, inutilă, legată în mod complicat, care stânjeneşte mişcările capului şi impune un efort mai mare pentru ca aerul să poată pătrunde în plămâni. Dacă n-aş fi atent când aş sta lângă un ventilator, aş putea muri strangulat de bucata asta de pânză. Dacă m-ar întreba un nebun la ce serveşte cravata, ar trebui să-i răspund: la absolut nimic. Nici măcar ca ornament, pentru că astăzi ea a devenit simbolul sclaviei, al puterii, al rezervei distante. Unica utilitate a cravatei se vede când ne întoarcem acasă şi ne-o scoatem, dându-ne senzaţia că ne-am eliberat de ceva despre care nu ştim ce este. Dar justifică senzaţia de uşurare existenţa cravatei? Nu. Şi totuşi, dacă întreb un nebun şi o persoană normală ce e asta, sănătos va fi considerat doar cel care răspunde: o cravată. Nu contează cine răspunde corect, contează cine are dreptate.
    – Aţi dedus, aşadar, că eu nu sunt nebună deoarece i-am dat numele adecvat bucăţii de pânză colorată. ”

    Imi gust nebunia cu nesat si… simt ca mi-e foame rau de tot. Fac o pauza, ca sa-ti zic pe urma si de animale. Of, ai pus multe… Ma duc sa-mi iau ceva de mancare si revin la azil…

    O zi mare iti doresc!

  9. Aaa… Gata! Stiu. Imi vand casetofonul!…

  10. :)))

    M-am intors. Asaaaa… Animale. Nu. La azil, acolo unde oamenii pot face ce vor si pot spune ce vad, fara teama – ei, uneori li se fac injectii si socuri electrice , dar asta se intampla si afara, oricum, chiar daca sub alte forme- oamenii exprima animale. Nu animalele reprezinta oamenii ci invers, in functie ce cat au ajuns ei sa priceapa si sa vada si sa isi permita sa simta.
    (Mi-ai dat o idee grozava, o sa scriu o data despre om si maimuta)

    Cand incepi a intelege, esti si inconjurat si plin de animale. Vin in ajutorul tau, sa iti fie mai usoara transformarea.
    Nu e nimic aiurea sa exprimi animalul. Si la azil se poate, nu? Ala e locul cel mai tare unde poti sa o faci.
    Anul asta parcurg un drum. (Bineinteles, aici, in azil, pot spune tot si desigur intelegi limba „noastra”). Animalele ghideaza, ajuta, sunt aliati.
    Am fost pana acum sarpe si puma. Voi fi in curand colibri si pe urma vultur.
    Iti zic sarpele.
    Cel care se taraste pe burta Mamei pamant, perfect vulnerabil, simtind tot viul. Nu stie a judeca. Ceea ce este, este. Nu este bun sau rau, inalt sau jos. Toate sunt, el simte, vede, gusta, pipaie, este viul in viu.
    Sarpele isi schimba pielea. Lasa trecutul si se innoieste. Cum am facut? trei rani, cele mai grele, mai sangeroase, mai crunte, care nu ma lasau sa merg, darmite sa zbor – ce cioara! ma taram ca o rama, nici macar sarpe. Alea trei mari. In ele am infipt gheare imprumutate de la vultur. Am infipt adanc si am tras pielea toata, pana jos. Sufland tot timpul amarul afara. Pana jooooos…
    Am iesit din piele si am stat un pic, sa mi se intareasca alta. Alea trei s-au dus. Oriucum, au ramas altele. Stiu cum sa fac cu ele. Am invatat timp de trei luni privirea sarpelui. Priveste, vezi, nu judeca! Ce stiu eu despre tine? Depre el/ea? Despre mine n-am habar, darmite… N-am trait si simtit in locul nimanui altcuiva.

    Fenomenal sarpele. Prieten cu viata. Mare invatator.
    De ce ar fi ciudata o lume in care ne exprimam animalele? Ca si cum ele ar fi inferioare… ca ce?

    Acum sunt puma. Alte alea. Mai povestesc, acum mi-e sete, ma duc sa beau.

    Pana acolo, doar despre aia care te de snopesc cand vrei sa urci. M-au prins si pe mine, ca mi se itea cate o aripa si ma straduam sa pricep ce sa fac cu ea/ele. M-au batut de m-au umplut de sange si m-au dus undeva, la subsol, unde au gasit o camera de fier si m-au aruncat acolo. M-am trezit peste trei zile. Am vazut doar niste butoane rosii si galbene. Am apasat pe unul, si camera a luat-o in sus. Era liftul…

  11. […] In direct de la azilul lumii – I […]

  12. […] Spuneam candva ca si noi, nebunii, ca si voi, oamenii normali, tindem sa ajungem cat mai sus. Eu sunt la etajul la care ni se serveste zilnic fresh de portocale, iar la nivelul de deasupra se spunea ca se serveste acelasi fresh, dar cu gheata. Tot era ceva, nu-i asa? […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: