VREMEA REVOLUTIEI A TRECUT (?) – LA AZIL – VI

Am invatat sa ne temem ca poate fi mai rau, mult mai rau si am invatat sa ne multumim cu mai putin. Calatorim mai putin, ne distram mai putin, visam mai putin. Nu mai avem nevoie nici de atata mancare si parca orele de somn sunt prea multe. Iubim mai putin, Doar insomniile si noptile petrecute la televizor s-au inmultit.

decemb89
Foto: casa-romana.org


Asa imi spunea cineva zilele trecute. Si l-am aprobat. Nu aveam cum altfel, ca doar avea dreptate.

Vremea revolutiei a trecut. Pentru ca societatea a ajuns la maturitatea necesara incat sa puna ratiunea pe primul loc si nu instinctul animalic… Si nici sufletul. Vorbim intre noi ascunsi pe la colturi. Nici la telefon nu avem curaj sa ne spunem prea multe. Iar de regula, cand incheiem o discutie, ne spunem “Mai vorbim”. Uneori vorba asta imi suna de parca nu am avea curaj sa vorbim cu adevarat si ca totul nu ar fi decat o fatada o politete falsa. Dar ca poate ne vom spune vreodata… Ceva.

Dupa disparitia unuia dintre noi, parca s-a schimbat totul. Daca ar fi fost un oarecare probabil ca nici nu am fi bagat de seama. Dar era tocmai Descultul nostru, probabil singurul care se evidentia in toata acea multime gri.

Desi ne anuntasera reintoarcerea Descultului, totusi nu l-am zarit niciunii. Si, desi eram in continuare linistiti si ne vedeam de treaba noastra, am invatat sa fim si precauti, sa vorbim intre noi susotind pe la colturi si sa ne ferim unii de altii. Am inceput sa ne dam seama ca sistemul din care facem parte, acest azil al nostru, ne controleaza foarte bine. Nu numai ca ne sunt monitorizate actiunile, dar iata ca ne influenteaza si comportamentul, gandirea si, mai nou, simtamintele.

Asa ca ne-am decis sa protestam. Dar cum? Caci suntem oameni pasnici si nu animale violente. Iar singurii oameni pe care i-am intalnit, angajati aici, sunt asistentele, care s-au dovedit a fi bune si rabdatoare. Va trebui ca protestul nostru sa fie vizibil, dar sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu faca nimanui rau. Nici macar noua, daca s-o putea. O revolta pasnica. Nu stim cat de eficienta va fi, dar macar ne vom face auzit glasul.

Vom urma exemplul Descultului. Ne vom descalta cu totii. In plus, ne vom aduna papucii intr-o mare gramada, intr-un colt ferit al curtii azilului nostru. Si le vom da foc. Singurele daune – papucii. Dar fumul se va fi ridicat pana sus, in inaltul cerului si va fi vizibil pentru toata lumea. Pentru mult timp poate. Si, poate, va fi un semn pentru intreaga lume. Un semn ca ne-am saturat de sistemul in care suntem cu totii prizonieri. Un semn ca dorim o societate noua. Pe care sa o construim noi, pentru noi.

La azil, am fost invatati sa traim cu teama. Vrem sa invatam sa traim cu iubire. Deschideti lumea! Vrem sa intram…

_______________________________________________________________

Pe aceeasi tema:

Despre Revolutie si falsa revolutie. Ce ai gandi daca…

Prezenta postare face parte din categoria Azilul de nebuni al lumii.

20 Răspunsuri to “VREMEA REVOLUTIEI A TRECUT (?) – LA AZIL – VI”

  1. Bun venit!

  2. Excelent material – am sălectez, conform obiceiului, un pasaj – „Nu mai avem nevoie nici de atata mancare si parca orele de somn sunt prea multe. Iubim mai putin, Doar insomniile si noptile petrecute la televizor s-au inmultit”… Aşa este.

    • „Daca v-a placut piesa, mai poftiti si in alta seara”… Si ma bucur. Dar excelenta, totusi nu e. O dovada e chiar in pasajul selectat de tine. Noptile in fata televizorului sunt „pierdute”, nu „petrecute”… Ma rog, chestiune de nuanta.

  3. greseala mare , Maria ta! toata lumea se pare ca e constienta de ce se petrece…
    dar ma intreb de ce n-au oamenii curajul sa isi deschida sufletele si sa construiasca din nou…

    • vale, bine ai revenit si tu, Alteta.😛

      De ce nu au oameni curaj? Ziceam chiar in primul alineat.. <>

      Si ne mai e teama pentru ca fiecare om este singur in lupta lui. Si nu reuseste sa vada ca mai sunt atatia care duc aceeasi lupta, dar tot asa, fiecare pentru el.

      Cand am postat „Despre Revolutie si falsa revolutie. Ce ai gandi daca…” te-am provocat la un exercitiu, mai stii? Nu numai ca ai refuzat, dar ai cam si disparut dupa aia. Gresesc?

      Tu de ce nu ai avut curaj?…

  4. ”Deschideti lumea! Vrem sa intram…” Da. Vrem sa intram…
    In care lume? Sunt atatea… Vezi, azilul e una. Sistemul, alta… Matrix.
    Uneori ca sa intri intr-o lume tre sa iesi din alta. Sunt atatea…
    Aia de care zici, aia in care sa traim cu iubire, e singura in care traim. Restul sunt false lumi, in care ne incuram vietile, pe ale noastre si pe ale altora.

    Mi-a placut mult povestea asta. Si mai ales arderea papucilor, ca semn al descaltarii, transmis, sa se vada. Or sa vada si indienii, departe, sa stie ca mai sunt si altii pe aici. Altii care s-au hotarat sa deschida vederea spre cer.
    Lumea aia, care traieste, cu adevarat, vede. Si intotdeauna isi ajuta vieitutorii, chiar daca ei nu-si dau seama.
    Mai vin sa mi vad ce urmeaz, desigur, vor fi urmari… De o parte si de alta a zidurilor azilului.
    Si poate ca deja descultii aud si vad mai bine, asa, fara papuci…

    • Cand am inceput seria Azilului, m-am gandit ca voi avea trei postari. Inainte de Vremea revolutiei… stiam ca voi mai avea de scris tot asa, trei postari. Acum? Chiar sper sa nu mai fie decat doua, ca deja mi se pare ca s-a intins prea mult…

      • Master, e jocul tau….🙂 daca s-a intins, destinde-l. Fa o revolutie. Si baga alt joc. Orice ar fi, tot joc este.
        Il joci in doi, in trei, in cate cati vrei”…

        Oricum, cred ca va fi macar o poveste, despre viata in fara-papuci.

        Apropos, nu stiu de ce, ieri m-am rasfatat in papucii mei albastri, desi, cel putin vara, nu ma papucesc. De ce oare? Sigur nu pentru ca urma o ardere pe rug. Probabil, pentru ca sunt albastri…

      • Corect punct de vedere, dar… Master?… Nu, nu eu, eu simplu muritor de rand…

        Dupa azil nu stiu ce va urma, probabil un alt joc, probabil nimic…

        Haios rasfatul tau.🙂

  5. ei, cum e?
    ce simti la talpi? cum e sa respiri cu talpile?
    cum atata picioarele voastre goale?

    • Mie intotdeauna mi-a placut descult. E fain rau, dar trebuie sa ma conformez si sa imi pun pantofi atunci cand ies in lume. La fel si in azil, purtam papuci. Cum va fi fara, nu pot spune insa. Vom vedea intr-o postare viitoare.

  6. Trebuie să-ţi fac o mărturisire, intru de ceva timp pe blogul tău şi ies … de ce?

    Fiindcă noua haină mă tot face să mă întreb dacă este blogul unde vreau să ajung…

    Pe cuvânt…

    Am citit toate materialele, iar cel abordat în acest moment punctează foarte bine realitatea.

    O zi plină de frumos, prieten drag!

    • Geanina, nu stiu ce sa zic. Am schimbat haina pentru ca cea veche ajunsese sa mi se para obositoare. O parere sincera te rog… Ce iti displace?

      • De fiecare dată sunt debordant de sinceră, altfel nu merge cu mine…

        Îmi place, în primul rând că eu nu am o relaţie foarte bună cu negrul, iar acestă schimbare , pentru mine este foarte bună, iar articolele sunt altfel decât eram obişnuită.

        Îţi dau cuvântul meu că am fost sigură că nu este blogul tău.

        Ca să mă conving, fii şi tu atent, intram de la Lisandru, să fiu sigură că ajung în acelaşi loc…

        Zi şi tu…mintea mea e cu sorcova…cam aşa…

        Îmi place aici, acesta este motivul pentru care revin.

        Uite, las şi pupici geaninoşi în cantităţi industriale, pentru un prieten drag…

      • Toti suntem dusi cu sorcova. M-a umplut de bucurie raspunsul tau. Mi-era dor de pupicii geaninosi, dar, in asa cantitati, ma coplesesti. Imi place…

        Iti multumesc, draga prietena.

  7. Heee… Maaaasteeeeeeer!!!!! Ca e blogu’tau. Tu esti Masteru’ lui… Plus ca ma gandeam si la Master John, din bancurile cu John si Sir…
    Yeah, Master… despre muritor, murire si nemurire… Pffff, al’ data. Azi e o zi, si stam in ea, bucurosi ca prostii ca stam in ea… Curge in gat si prin degete ziua asta. Buuunaaaaa! Unii o numesc luni, da’ ea e zi si atat.

    Rasfat, pai da, daca nu noi atunci cine?
    Tu ai papuci albastri? Aaaaa, daca n-ai, nu stii ce e aia rasfat. Tre’ sa fie musai albastru-cer. Ala e albastrul-albastru.

    Pasire placuta azi!

  8. Interesnt articol … insa nu toate noptile in fata televizorului sunt pierdute …mai sunt is petrecute…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: