LECTIA – IN AZIL – VII

Viata in azil trece monoton. Suisurile nu sunt bruste, se urca doar cate un nivel, cu rabdare, cu migala, cu truda. Nu urca nimeni mai multe trepte deodata, nu sunt arse etapele. Dar cine cade, cade de tot. Se zice ca s-ar numi Infirmerie nivelul cel mai de jos, dar – odata ajuns – de acolo nu mai urca nimeni. Eu cred ca e un fel de crematoriu, dar este doar parerea mea personala.


La azil, suntem cu totii desculti. Caci ne-am revoltat, am adunat toti papucii gramada si le-am dat foc. Nu ne-a impiedicat nimeni, nu ne-a zis nimeni ca suntem nebuni sa ne revoltam. Asa ca, intr-una din zile, intregul azil a fost acoperit de fum. Nu stim cat de sus a ajuns fumul, nu stim daca l-a vazut cineva. Reactii insa nu au fost. Am urmarit apoi cu totii stirile la TV, sa vedem cum va fi mentionat evenimentul. Dar nimic. Pe niciun post de televiziune nimeni nu a pomenit nimic. Aici am ramas tot noi, aceiasi, dar fara papuci. Desculti cu totii. Mie unul imi place, dar unii se plang ca dusumele ar fi prea reci. Alti papuci nu ne da nimeni insa. Suportam consecintele faptelor noastre. Firesc, as zice.

Despre Descult a aparut o legenda. Se zice ca asistenta la care fusese i-ar fi dat intalnire. In afara portilor azilului. Lucru inacceptabil altfel, dar nu si venind din partea unei asistente… Cine stie ce o fi fost in capul lui? Povestea mai zice ca asistenta i-ar fi cerut dragostea lui, iar el a iubit-o cum niciun alt barbat nu a mai iubit vreodata o femeie. Apoi l-a predat pe mana politiei.

In continuare nu se mai stie, dar s-ar parea ca asistenta ar fi fost avansata. In ceea ce il priveste pe Descult, se zice ca ar fi fost si pentru el tot un fel de test. Un test al iubirii, al ascultarii si al supunerii. Unii spun ca l-ar fi trecut la un nivel superior al azilului, tocmai pentru ca a trecut testul iubirii, in timp ce altii considera ca a fost aruncat in Infirmerie, tocmai pentru ca a dat dovada de nesupunere fata de regulament.

A ajuns insa la noi o fituica ce ar fi fost scrisa de Descult despre iubirea lui. Textul fituicii este aici. Si se zice ca ar mai fi o foaie scrisa de el pentru noi. Cu lectia lui despre iubire, daruire si acceptare. Dar aceasta inca nu a aparut. Promit insa ca voi anunta de indata ce va fi descoperita…

– Descultule, hai la masa.

Ridic  privirea si zaresc un gardian gras ranjind in directia mea. Gardian? Lucru nou aici.

– Te astepta portia de suc de portocale, sa ai si tu o bucuruie pe ziua de azi…

Dupa ce ca e gardian, se mai vrea si zeflemitor. Cu un nebun, si-a gasit… Iar el provine din lumea de dincolo, a voastra…

La azil, desculti suntem toti. Mai putin gardienii, proaspetii nostri vecini. Eu nu judec, caci nu am niciun drept…

***************************************************************************************

Aceasta postare face parte din seria AZILUL DE NEBUNI AL LUMII. In aceeasi serie, puteti citi si:

In direct de la azilul lumii – I

Exercitiu la azilul de nebuni – II

“IUBESTE-TE…” – DESPRE IUBIRE LA AZIL – III

LA AZIL – DESPRE IUBIREA DE SINE SI DESPRE ADORATIE (?) – IV

EVADAREA – V

VREMEA REVOLUTIEI A TRECUT (?) – LA AZIL – VI

15 Răspunsuri to “LECTIA – IN AZIL – VII”

  1. Povestea asta cu azilul mi se pare dureros de dureroasă….

    Ai numit prima treaptă crematoriu, păi… tind să-ţi dau dreptate cam asta înseamnă dacă ajungi la acestă destinaţie.

    Etse o temă la care voi reflecta până spre dimineaţă…

    O noapte plină de vise frumoase!

    • Daca povestile mele reusesc sa isi puna fie si numai o parte din cititori pe ganduri, nu pot decat sa ma bucur. Inseamna ca si-au atins scopul. Dar reflectiile nu cred ca ar trebui sa fie dureroase, ci din contra. Sper sa le impartasesti cu noi…

  2. despre trepte…
    cu papucii nici nu se simteau…
    nivelul de jos infirmerie? infirmierele de acolo vin?

    legenda e fireasca, e frumoasa… ar fi aparut oriunde…
    la un moment dat veti intelege ca infirmierele sunt fiinte carora le-ati oferit puterea voastra si la un moment dat o sa v-o luati inapoi… asta voi veti descoperi cum… poate intelegand ca iubirea, daruirea si acceptarea au valoare de adevar atunci cand vin de la fiinte cu puterea toata…

    o zi frumoasa!

    • Nu putem sti de unde vin asistentele. Nu ni s-a spus nici noua. Iubirea si daruirea trebuie sa fie cu toata puterea, este si parerea mea. Numai atunci va fi si acceptarea deplina

  3. „La azil, desculti suntem toti. Mai putin gardienii, proaspetii nostri vecini. Eu nu judec, caci nu am niciun drept…” – este foarte, foarte bună această povestire… Jos pălăria!

  4. Hmmm… Descultule…🙂🙂 Suc de portocale, ai?
    Frumoasa povestea. Tare frumoasa. Si asta, despre evadare, cu pretul platit pentru ea si pentru „o ora de amor”, si povestea aia de dragoste din mai…

    „In ceea ce il priveste pe Descult, se zice ca ar fi fost si pentru el tot un fel de test. Un test al iubirii, al ascultarii si al supunerii. Unii spun ca l-ar fi trecut la un nivel superior al azilului, tocmai pentru ca a trecut testul iubirii, in timp ce altii considera ca a fost aruncat in Infirmerie, tocmai pentru ca a dat dovada de nesupunere fata de regulament.”

    Oricum, daca a fost test , l-a trecut si oricum a fost avansat. Faptul ca a ajuns poate la Infirmerie e si el o avansare. De acolo nimeni nu s-a intors… Daca e locul ala, de care zicem eu mai demult, ala cu lift? Pentru cine indrazneste, cine stie ce se pregateste…
    Stii cum e aia, mai bine sa traiesti o clipa, decat sa fii mort o eternitate…

    „Cado” pentru asa o poveste frumoasa – o dubla poveste, si cu aia… – uite, niste „ceva” bun:
    ” – Inchide ochii, asculta-ti rasuflarea si incearca sa gusti mirodenia.
    – Mirodenia?
    – Ceea ce face ca viata sa nu treaca degeaba.” (Henri Gougaud)

    Asa ca
    „- Descultule, hai la masa.”

    • Si nu orice fel de portocale. Ci portocale proaspat stoarse. Nu as sti sa iti spun insa daca portocalele sunt de import Libia, Grecia sau de la Frutti Fresh. Dar cert e ca tare bun e sucul.🙂

      Si parerea mea este ca, indiferent unde a ajuns Descultul, pentru el este o avansare. Chiar si la crematoriu, caci nu cred sa existe acolo lift.

      Da-mi voie sa intreb si eu… „Mirodenia?”

      Merg sa imi iau portia de suc… acum. Multumesc… Gardianule??…

  5. Aha, deci am dat bine in ghicit. Avansare peste tot. Daaaa…

    Mirodenia… Adica exact ce zice mai departe citatul: “Ceea ce face ca viata sa nu treaca degeaba.“

    Pofta buna la suc, sa storci cu mila…🙂 Cred ca sunt portocale din Portocalia.

    Yo in seara asta prefer capsuni… :))))))

    • Din Portocalia, daaaaa… Ca bine zici. Voi stoarce cu storcatorul… electric. Sau ma voi adresa sefului de palier pentru un pahar gata stors.

      Sa avem pofta.

  6. La azil suntem toti desculti …. galitatea asta ar i bine sa existe totusi … intre noi…

  7. Nu mi se pare cusher sa dai foc la atata amar de papucaraie si sa te plangi de dureri de burta dupa aceea… Dar faca-se voia tatucului… De ce mi se pare ca vei transforma totul in discoteca la un moment dat? E de la asistenta ce se vroia iubita? Porneste balul de acolo???

    • Nu stiu sa spun dca va fi discoteca, dar nu e exclus ca asa sa apara in ochii cititorului. Despre asistente… Numai de bine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: