HARTIE IGIENICA PENTRU MINISTERUL SANATATII

Pentru ca este intre acele institutii care – desi ar trebui sa serveasca intereselor cetateanului – apara cu siguranta alte interese.

Foto: bnb.ro

Pentru ca eu sunt un simplu cetatean – scuzati exprimarea de trista amintire unora – si pentru ca am avut nevoie de o informatie, m-am decis sa ma adresez institutiei in cauza, mai exact Directiei de Relatii cu Publicul. Aproape doua zile am sunat degeaba la numarul lasat cu generozitate pe site. Tot degeaba am sunat si la numerele de centrala. Ca nicaieri nu raspundea nimeni.

Asa ca m-am decis sa incerc la cabinetul ministrului Ion Bazac. Incult si neinformat cum sunt, numele dumnealui tot pe site l-am gasit. Dar stiti vorba romanului, Smart people use Google. La cabinetul ministrului de resort, mi-a raspuns din prima. O doamna amabila care mi-a dat un alt numar de telefon, pentru aceeasi directie de relatii cu publicul. Am sunat din nou si iar mi s-a raspuns de la primul apel. De aceasta data era un domn. Amabil domnul. Doar ca nu era directia solicitata de mine si nici nu stia sa imi raspunda la intrebari. Dar a incercat sa ma ajute. “Relatii cu publicul ziceti? Adica… un fel de Resurse Umane? Ca altceva nu am care sa semene cu ce solicitati dumneavoastra”… L-am mai intrebat care este adresa, cum se poate ajunge la Minister si am aflat ca este foarte simplu. Ma duc in Piata Universitatii si de acolo ma va ghida orice trecator, pentru ca toata lumea stie unde se afla, presupun, celebrul minister. Pesemne ca numai eu am trecut de atatea ori pe acolo fara a avea habar. Stiti Piata Universitatii, nu? Ca doar e si statie de metrou…

La Resurse Umane nu mi-a raspuns nimeni. Asa ca, inarmat cu legitimatia de bloagher, am sunat la directia de Relatii cu Presa. Acolo am dat, din nou de la primul apel, peste o voce feminina. Mi-a explicat rabdatoarea ca la Relatii cu Publicul lucreaza o singura persoana. Care acum este in concediu. Ceea ce nu este o problema insa, deoarece altcineva se afla in locul ei. Iar daca nu raspunde la telefon este pentru ca are, cu siguranta, alte probleme de rezolvat . “Va dati seama… Este o singura persoana la o tara intreaga”, mi-a mai spus. La o tara intreaga de bolnavi, am vrut eu sa completez, dar m-am abtinut.

Am avut noroc insa. Pe de o parte pentru ca am gasit o adresa care nu imi aparea pe nicio harta (fiind in incinta fostului CC, chipurile asa e si normal, sa nu apara), iar pe de alta parte pentru ca sunt chiar in Bucuresti, ca daca eram oriunde in alta parte a tarii nu imi ajuta la nimic. Asa ca m-am urcat in masina si m-am dus la ei.

Am dat peste portar care mi-a indicat interiorul la care sa sun. “Dar nu raspunde”… “Mai incercati”. In cele din urma mi-a dat chiar el raspunsul la intrebarile mele. Daca m-as fi dus mai devreme la ei, in loc sa ii sun la telefonul fantomatic, probabil ca mi-as fi putut rezolva treburile acolo. Dar momentan inchisesera.

Si mi-a venit un gand. Mi-a parut rau ca nu aveam niste hartie igienica la mine sa le-o las sa se stearga la gura. Si sa aiba si cu ce se sterge la fund, ministeriabilii sanatatii noastre. Poate vor invata sa nu ne mai trateze pe noi, cetatenii, astfel. Si poate vor incepe sa isi merite posturile, functiile si banii.

Cu prima ocazia cand voi avea drum in zona le voi lasa un sul intreg. Si de cate ori voi mai ajunge pe acolo. Oare cum ar fi sa facem cu totii astfel, peste tot pe unde intampinam o asemenea indiferenta?…

Foto: addcompany.ro