DESPRE IUBIRE, DESPRE DARUIRE SI ACCEPTARE – LA AZIL – VIII

Cu ceva timp in urma, stateam de vorba cu o copila de douazeci si ceva de ani. Si ii spuneam ca in razboi si in dragoste, totul e permis. Si ca nimic nu mi se pare mai frumos si mai inaltator decat adoratia oferita iubitei, decat sa ma daruiesc ei…

Foto: odeo.com

Iar ea mi-a raspuns ca este injositoare o asemenea adoratie in ziua de azi, ca este doar un fetish, o masca. Ca in urma cu o suta de ani ar fi incantat-o, poate, asemenea cuvinte, dar ca, in ziua de azi, aceleasi cuvinte nu o fac decat sa se dea cu un pas inapoi.

Am zambit amar si am privit-o in timp ce se indeparta cu pasii ei nesiguri, aruncand din cand in cand priviri speriate in urma.

Nu pot fi altfel intr-o relatie cu o femeie decat ca adorator al ei. Sa ma ofer ei si sa ii ofer adoratia mea neconditionata. Asta imi pare cel mai frumos intr-o relatie: daruirea mea si acceptarea ei.

Care este bariera intre daruire si fetish, nu as sti insa sa spun. Acum o suta de ani cuvantul fetish nici nu exista, probabil. Si poate ca tocmai de aceea un asemenea gest avea sanse mult mai mari sa devina realitate. Pe de alta parte, tot cu o suta de ani in urma, barbatul si femeia aveau roluri mult mai bine delimitate – nu zic mai corect, ci doar mai strict -, atat in familie, cat si in societate. Si probabil ca si din acest motiv unele lucruri erau mai usor de acceptat ca fiind firesti.

Acum suntem cu totii egali si ne luptam cu totii pentru a ne impune. Pentru ca altfel am fi victime ale propriei noastre ignorante. Asta este lectia pe care ne-o serveste viata la fiecare pas aproape. Iar atunci cand intalnim in sfarsit ceva frumos, ne dam tematori, in spate. Sau zicem ca frumoasa e doar masca si ca de fapt tot murdar este.

Acum suntem cu totii egali. Si putem cu totii decide daca vrem sa oferim iubire sau sa ne incrancenam intr-o lupta care nu se va sfarsi decat odata cu noi.

Eu am ales sa ofer iubire. Neconditionata. Da, am ales sa iubesc. Cand tu vei sti si vei putea sa accepti iubirea si daruirea mea, vei fi facut un mare pas spre a ajunge sa oferi si tu aceeasi dragoste. Nu neaparat mie, ci cui vei considera sau – si mai bine – cui vei simti.

Intre teama pe de o parte si iubire de cealalta parte, tu ce alegi?

* * *

… Aceste cuvinte le-am spus asistentei mele nu cu mult inainte ca ea sa ma roage sa o intalnesc dincolo de zidurile AZILULUI. Ne-am intalnit intr-o camera de hotel si m-am daruit ei. Iar ea a chemat garzile…

* * *

Iar aceasta a fost spovedania Descultului din momentul prinderii lui. Nici azi nu stim cum de a ajuns in mainile noastre o hartie atat de importanta pentru securitatea sistemului.

Put on the red light.