Alexandra a scris un manifest

Alexandra a redactat un manifest. Manifest al frustrarilor si dezamagirilor adunate in douazeci de ani de democratie originala, tipic romaneasca. L-a postat pe Facebook si l-a promovat. La prieteni mai intai probabil, apoi si la prieteni ai prietenilor si asa mai departe. Daca a redactat singura manifestul sau a fost ajutata, este mai putin important. Cert este ca ea a fost cea care si-a asumat responsabilitatea pentru o actiune care pana acum – in aproximativ doua luni – a strans peste sapte mii de simpatizanti. De curand a ajuns pe sticla si in ziare, mai intai in cadrul grupului Realitatea-Cotidianul-Catavencu, apoi si la Antena 3 si a continuat promovarea a ceea ce putem considera ca a ajuns deja o miscare.

Cert este ca a stiut sa isi tinteasca astfel un auditoriu de un anumit nivel, semn ca, fie a facut ceva cercetari de marketing cu ocazia asta, fie – ceea ce este si mai probabil – a folosit cateva studii de specialitate gata facute si s-a orientat in functie de acestea. Despre implicarea Alexandrei in ceea ce ar putea fi un viitor fenomen politic, mai multe nu stim. Stim doar ca a lansat un mesaj in jurul caruia s-a grupat mii de oameni si ca acesta ar putea fii doar inceputul. Si am mai aflat ca pe forumul aferent grupului creat pe Facebook, ea inca nu a luat cuvantul. Si am mai auzit si voci ale unor oameni care i-au scris in repetate randuri, fara a primi insa niciun raspuns de la ea.

De altfel chiar ea a zis ca isi propune sa gaseasca oameni care au stat in anonimat pana acum si care sunt gata sa se uneasca intr-un efort comun pentru a aduce schimbarea pe care o dorim cu totii. Si nu a pomenit niciun cuvant despre vreo dorinta a ei de a se implica apoi intr-un fel sau altul. Nu este exclus nici ca ea sa considera ca rolul ei sa se termine aici si sa ii lase in continuare pe cei care s-au grupat in jurul idei ei.

Poate parea utopic si poate chiar asa si este, dar indiferent daca va decide sa se implice sau nu in continuare in aceasta miscare, merita – zic eu – sa ne scoatem cu totii palariile in fata ei. Bineinteles ca s-au gasit deja carcotasi care sa considere aparitia ei in acest moment ca fiind tocmai strangerea de simpatizanti pentru candidatura ei la Presedintia Romaniei sau care considera ca rolul ei este acela de a-l lasa pe Basescu fara voturile tinerilor.

Dar sa fim seriosi! Nu trebuie sa va spun eu acum ce diferenta este intre 7000 de simpatizanti si 7.000.000 de voturi pentru a castiga Presedintia. Si nici sa va spun ca, asa cum arata impartirea politica a Romaniei la ora asta, Basescu, desi este primul in sondaje, are oricum cele mai mici sanse de castigare a unui nou mandat la Cotroceni, tocmai pentru ca – prin politica dupsa pana acum – nu isi va putea atrage simpatizanti din niciuna din taberele rivale. Nu mai poate promite nici macar majorari salariale.

Dar revin. Alexandra a scris o scrisoare si nu este exclus ca rolul ei sa se incheie aici. In continuare aceasta va fi numai decizia ei. Cert este ca oamenii adunati au inceput sa se organizeze, desi – fara pic de moderare – lucrul acesta nu este tocmai usor. Dar poate ca si aceasta este o incercare pe care trebuie sa o treaca ei singuri, tocmai pentru a arata ca sunt in stare de mai mult decat doar niste tanci. Si probabil ca, in functie de aceasta, va decide si Alexandra daca merita sa continue alaturi de miscare sau e mai intelept sa se retraga. Ca, daca miscarea initiata de ea va deveni functionala, va fi pacat sa nu ramana si Alexandra alaturi. In acelasi timp insa, va fi pacat sa faca parte dintr-o structura nefunctionala.

Un lucru bun: oamenii au inceput sa inteleaga ca 7000 de oameni nu pot depinde de unul singur si ca ar fi pacat sa se iroseasca o sansa cum alta probabil ca nu vor mai avea.

Eu? Ma bucur de aparitia acestui fenomen – cum l-as numi eu mai departe – si sper ca voi putea contribui la dezvoltarea lui.

Meritul Alexandrei Svet ramane.