Despre capre

Am auzit pe undeva ca un inventator este cel care nu stie  ceea ce altii au aflat deja de mult timp…

Foto: poze-gratis.ro

Cu totii stim sa ne uitam peste gard si sa admiram cu invidie capra vecinului, nu-i asa? Am trait invatand acest lucru. Iar acum traim stiindu-l deja ca pe un fapt cert. Si cum ar putea fi altfel, cand caprele noastre sunt atat de slabe si bolnavicioase, iar ale vecinului sunt atat de bine hranite si de sanatoase? Caci noi toti ne-am hranit caprele asa cum stim ca e bine, asa cum am invatat din mosi stramosi.

Mai ales ca acum, in secolul douazeci si unu, cu totii avem calculatoare si cu totii ne crestem caprele mecanizat. Desi calculatoarele nu au manual de instructiuni privind cresterea caprelor, noi stim. Am invatat cu totii impreuna, unii de la altii.

Si cu totii ne dorim sa aratam lumii intregi cat de buni crescatori de capre suntem. Iar daca acele capre frumoase ale vecinilor mor mai de tinere decat ale noastre, e clar. Avem de ce sa fim mandri. Chiar daca noi nu am primit atata lapte de capra ca vecinul, ce mai conteaza?

Caci e clar ca vecinul si-a indopat capra cu tot felul de substante interzise, in timp ce noi am crescut-o ca la carte, asa cum am invatat de altfel din mosi stramosi.

Asa ca este dreptul nostru sa ne uitam peste gard. Cu invidie, cu obida, cu ranchiuna. Si tot dreptul nostru este sa stam in fata porti si sa blamam. Pe vecin cu a sa capra cu tot, societatea, lumea intreaga si noi pe noi si intre noi. E mult mai simplu decat sa facem curat in propria ograda, decat sa smulgem buruienile si sa punem, de exemplu, gazon. Pai ce? Sa ni-l manance capra?

E mult mai simplu sa privim cu neincredere peste gard si in jurul nostru decat sa ne uitam inainte. Si e mult mai usor sa demolam decat sa incercam sa construim ceva. Si mult mai comod e sa asteptam sa faca altii, ceva pentru noi, decat sa facem noi insine. Sa ne vaitam, sa descoperim tot felul de conspiratii ascunse si sa ne autointitulam justitiari. Ne salvam pe noi, ii salvam pe cei din jurul nostru si batem in continuare, cu mandrie, pasul pe loc, in mocirla noastra cotidiana.

Si acuzam societatea si conducerile pentru raul nostru si nu intelegem ca astfel ne acuzam pe noi insine.

Pentru a-i murdari pe altii, in primul rand ne murdarim pe noi. Dar noroi avem din belsug, pentru toata lumea. Tapi ispasitori se gasesc si ei pe toate drumurile.

Oare mai intelept ar fi sa ne dam la o parte? Sau sa incercam sa ne schimbam? Probabil ca una din doua…

Foto: dadr-mures.ro