AZILUL DE NEBUNI AL LUMII (la final) – ZBORUL – X

Stau astazi si imi amintesc cu placere despre toate lectiile pe care le-am primit de-a lungul timpului aici, in ospiciul acesta al nostru. Am invatat multe as zice eu – despre iubire, despre dragoste, despre libertate, despre dorinta de libertate, despre puterea fricii… Despre NOI!


Cel mai drag episod mie cred ca a fost chiar cel in care am reinventat FIGHT CLUB. Probabil pentru ca a fost momentul in care am invatat sa ne invingem fricile, sa ne ridicam deasupra durerilor. Dupa aceea, saptamani in sir umblam cu fetele tumefiate. Dar nu conta. Eram fericiti… Acum sper sa nu va uitati la mine ca la un nebun. Recunosc doar, asta si sunt.

Spuneam candva ca si noi, nebunii, ca si voi, oamenii normali, tindem sa ajungem cat mai sus. Eu sunt la etajul la care ni se serveste zilnic fresh de portocale, iar la nivelul de deasupra se spunea ca se serveste acelasi fresh, dar cu gheata. Tot era ceva, nu-i asa?

Ieri ni s-a comunicat oficial insa ca nu exista niciun nivel superior. Deasupra noastra mai este doar cerul. In plus, niciunul dintre noi nu s-a reabilitat cu adevarat, pentru a i se permite parasirea azilului. Iar la etajele inferioare sunt oameni care ar trebui sa urce la randul lor mai sus, dar aici toate locurile sunt ocupate. Asa ca ni se va reda libertatea, ni s-a spus, pentru a-i lasa pe cei mici sa devina mari. Vom primi cursuri intensive de ZBOR. Stam in calea generatiilor ce vor sa vina, cum s-ar zice? Sau ne indeparteaza doar, datorita dorintelor noastre de libertate revolutionara?

Astazi am avut prima lectie. Ni s-a cerut sa ne imaginam ca mainile ne sunt aripi si ca vrem sa zburam. Nimeni nu s-a ridicat de la sol nici macar cu un milimetru. Nici macar instructorul care a incercat sa ne linisteasca spunandu-ne ca tot ce ne lipseste este exercitiul.

Unii dintre noi s-au inchis in rezerve si exerseaza de zor. Din cand in cand se aude cate un hohot de plans deznadajduit. In ochii unora se citeste disperarea, in timp ce altii par a se fi resemnat.

Maine vom avea inca o lectie, apoi…

* * *

Ultimul nivel al azilului de nebuni a fost eliberat in urma cu cateva zile. Autoritatile considera ca au facut tuturor un bine, cea mai buna dovada in acest sens fiind tocmai lipsa de impotrivire a celor nevoiti sa zboare. Unii dintre cei eliberati astfel au simtit atingerea racoroasa a asfaltului, in timp ce altii se bucura inca de mangaierea blanda a vantului de miaza-noapte. Acestia din urma se spune ca ar fi devenit ingeri…


foto: bl000g.wordpress.com

Viata este atat de simpla pentru unii, in timp ce pentru altii ea nu are niciun sens. Pentru cei mai multi este doar o simpla statistica.

***************************************************************************************

Aceasta postare face parte din seria AZILUL DE NEBUNI AL LUMII. In aceeasi serie, puteti citi si:

In direct de la azilul lumii – I

Exercitiu la azilul de nebuni – II

“IUBESTE-TE…” – DESPRE IUBIRE LA AZIL – III

LA AZIL – DESPRE IUBIREA DE SINE SI DESPRE ADORATIE (?) – IV

EVADAREA – V

VREMEA REVOLUTIEI A TRECUT (?) – LA AZIL – VI

LECTIA – IN AZIL – VII

DESPRE IUBIRE, DESPRE DARUIRE SI ACCEPTARE – LA AZIL – VIII

Evenimentul anului: Redeschidem FIGHT CLUB – IX

4 Răspunsuri to “AZILUL DE NEBUNI AL LUMII (la final) – ZBORUL – X”

  1. Nu pot sa cred ca a ajuns la final!
    Imi place genul asta de expunere.

  2. Fooooarte interesant jocul asta al vietii. Acum un an ti-as fi spus altceva. Acum insa… Iar o sa ti se para ciudat, desi nu prea tare, tinand seama de faptul ca acolo in azil nu mai surprinde mare lucru pe nimeni.
    Eu chiar plec maine sa iau lectii de zbor. Cu alti nebuni. Care vom face chiar asta, zborul, de acolo de unde mai sus nu este decat cerul. Primele lectii le-am primit de la Pescarusul Jonathan Livingston, prin ’93… Acum vor veni de la vultur. Condorul a fost in Anzi, acum va fi vulturul, in muntii nostri. Interesant cum se potriveste postarea ta, cu poza cu tot, exact la timpul asta. Chiar si aia, cu „maine vom avea inca o lectie”.
    Ridicarea deasupra durerilor, invatata in etape, cam intr-un an de zile. Plecand de la scufundarea intai in abisul lor. Poti sa crezi chiar si tu ca suntem nebuni, astia, care vom face patru zile de zbor. Te asigur ca ne vom intoarce, desi cei care ne vom intoarce vom fi altfel decat cei ce vom pleca maiine.
    Da, zborul se poate invata. Dovada sunt cei de la care invatam si noi, nebunii astia cativa. Si care mai si credem ca vor veni si altii cu noi. N-o sa stam doar in dulceata zborului inalt, avem chiar „pretentii” de la noi insine🙂. Una fiind aceea de a arata si altora drumul… Cand vom fi invatat si noi si vom fi gata.
    Aminteste-ti aceea, care e reala, nu doar frumos sunatoare:
    „When you change the way you look at things, the things you look at, change.”

    Simpla sau nu, viata este asa de frumoasaaaaa!

  3. Buna, Bl000g !
    Scuze pentru offtopic…
    Vreau sa te anunt ca m-am mutat de pe
    http://din2009.blogspot.com/
    pe
    http://secunde.com/

    Te-am adaugat in noul meu blogroll.

  4. „…si cursa continua” / Octavian Paler😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: