Placerea si cumetria – Gandurile unui om nebun
Imi plac copii. Imi place taria sentimentelor lor, imi place sinceritatea vorbelor lor. Imi place zambetul lor inocent.
Imi plac adolescentii cu aerul lor rebel, dar si cu impresia lor falsa ca totul li se cuvine. Imi place vehementa lor, imi place sa ii aud cum sunt detinatorii adevarului suprem, imi plac visele lor nebunesti.
Imi plac copilele de saptesprezece – optsprezece ani. Imi place sa le aud cum se uda de trei ori in maxim cincisprezece minute, intr-o convorbire telefonica fara absolut nicio tenta sexuala. Cel putin nu pentru mine… Stiu, imi vei reprosa ca sunt doar un alt pervers batran si nu te voi contrazice. Imi plac copilele, imi place sa le aud, sa le privesc… Dar atat. Nu imi voi dori niciodata mai mult de la vreuna pentru ca riscul ca unul din noi sa ramana deziluzionat ar fi prea mare.
foto: sodahead.com
Imi plac femeiustile de douazeci si ceva de ani. Daca nu au lumea la picioare – si nu o au – li se pare ca nu mai este decat o chestiune de timp pentru a ajunge acolo. Dar trece o viata. Cel mai adesea degeaba. Desi, daca as sti cum, probabil ca le-as oferi intreaga lume. Si daca ar sti ce sa faca cu ea, probabil ca ar accepta-o. Norocul tuturor ca niciunii nu stim, nici eu, dar nici ele…
Imi plac femeile de treizeci de ani. Ele nu mai cred de mult in feti frumosi si nici in cai albi. Mai sunt cate unele care cred in Mos Craciun, dar sunt atat de putine. Viseaza totusi la marea iubire, dar cel mai adesea se multumesc si cu una scurta. Pentru ca, cel mai adesea, nici in iubire nu mai cred.
Femeia la patruzeci de ani reprezinta un deliciu. Stie deja clar ce vrea si ce nu vrea, ce ii place si ce nu. Si nici foarte pretentioasa nu e. Pentru ca viata a invatat-o deja sa se multumeasca si cu putin si sa nu mai viseze si sa nu mai spere in realizarea irealizabilului.
Imi plac mamicile. Indiferent de varsta, au puterea de a depasi toate nereusitele si toate escurile prin concentrarea asupra copiilor. E firesc, vei spune. Cand ai un copil, acesta devine centrul universului tau. Si nu te voi contrazice.
Si barbatii imi plac. Imi place acea vestita solidaritate masculina, care nu dispare decat au o femeie in spatele careia sa se ascunda. Imi place si libertatea lor de a-si baga… organul in orice, tocmai din lipsa ceva-ului. Imi plac si straduintele lor de a placea sexului frumos, chiar daca cel mai adesea sunt doar jalnice incercari de a parea mai mult decat sunt. Imi place si barbatul modern despre care am scris intr-o postare anterioara.
Varstnicii sunt adorabili. Nimeni altcineva nu ar mai putea fi bunici perfecti in locul lor. Puterea lor de a se resemna in fata unei societati care ii renega este si ea incredibila. Ii multumeste sa aiba banii de medicamente, ii multumesc cativa lei in plus la pensie. Ii multumeste sa poata fi bunici si sa ii ajute in continuare pe cei mai tineri decat ei…
Imi plac cumetrii si cumetriile mele. Caci suntem intr-o lume in care interesul ne dicteaza majoritatea actiunilor si, fara interese comune, unde am ajunge?
Imi plac cumetrii mei si recunosc ca nu de putine ori m-am gandit ca mi-ar placea sa ii impusc pe ai vostri. Si totusi… daca voi nu ati mai fi, noi cui am mai da tepe? Pe cine am mai fraierii? Caci astia suntem, o tara de cumetrii…
Imi place lumea asta, a voastra. Imi place sa o vad, desi cel mai adesea imi pare hidoasa. Imi place sa o ascult cum nu are nimic de zis. Si, desi spun deschis ca pute, imi place si sa o miros… Si sa imi intoc matele pe dos.
Imi place sa va observ. Sa va analizez, sa va studiez… Dar sa nu am de a face cu voi.
Acum vedeti de ce nu au venit extraterestrii?…
This entry was posted on februarie 6, 2010 at 7:44 pm and is filed under ANTISOCIAL, GANDURI DE OM NEBUN with tags absurd, ANTISOCIAL, autocunoastere, barbati, cinism, despre oameni, iubire, nebunie, NOI, oameni, Relatii, social, Virtual Insanity. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
februarie 7, 2010 la 2:48 am
Îmi place tot ceea ce ai scris că îţi place atunci când priveşti un copil.
Inocenţa lui ne cucereşte iremediabi…
februarie 16, 2010 la 3:09 pm
o sa mai pastrez bannerul tau inca 3 zile.Daca nu vad reciprocitate o sa il sterg…
Sorry. Eu ti-am trimis mail replay cu codul.
februarie 18, 2010 la 8:39 pm
Hahahahaha. Nu vrei sa fii solidar maestre? Iti place lumea si esti atat de egoist? Scrii atat de frumusel despre copchiii pamantului si nu esti capabil s-o pui de-un „exchange”? Fragmentul cu copilele mi-a placut si mie… Ce sa-i fac? Sunt un bosorog extraterestru, ma chinui sa-mi revin…
februarie 18, 2010 la 11:17 pm
trebuie sa ii iubesti pe oameni ca sa i poti accepta asa cum sunt ei si trebuie sa i intelegi ca sa poti scrie atat de bine despre ei
februarie 19, 2010 la 2:25 pm
scuze de offtopic.
m-am mutat aici si inca varuiesc
http://gabitzu.eu/
o zi frumoasa iti urez !