Blog in paragina

Cu ceva timp in urma – sa tot fie cativa ani de atunci, dar nu prea multi – am citit adolescentul miop al lui Eliade si mi-am dat seama ca ma aflam la varsta adolescentei. Probabil ca cei mai multi au citit cartea cel tarziu in liceu, eu insa am citit-o cand am gasit-o in librarie abia. Pesemne ca fiecare din noi l-a intalnit pe renumitul adolescent la varsta potrivita…

foto: fotolia.com

Cert este ca eu – dupa ce am terminat lectura – am ajuns la concluzia ca ar trebui sa imi traiesc adolescenta. Iar primul lucru ca proaspat adolescent a fost sa imi fac un jurnal. Am fost mandru de mine si de noua mea gaselnita, asa ca jumatate din noapte am petrecut-o cu ochii in albul monitorului. La naiba, oare ce ar scrie in jurnal un tanar aflat la pubertate? Despre intamplarile lui de zi cu zi? La mine nu ar fi fost insa nimic notabil, intr-o viata tot mai banala si cazuta in dizgratia posesorului ei… Despre intrebarile existentiale, adesea mistuitoare pentru multi adolescenti? Nu aveam nici macar aceste intrebari. Despre femei, cuceriri si performante sexuale? Am inceput sa rad de unul singur, imaginandu-mi cum ar fi urmat sa arat viitoarelor candidate la pozitia “pe spate” cate o fila din tainicul meu jurmal, spre a le impresiona.

Dupa o jumatate de noapte am decis ca ar fi momentul sa fac o pauza. Mi-am mai pus o cafea si am mai fumat o tigara, dar fara a mai avea pagina alba in fata. Am revenit apoi la calculator si am scris mare, pe o pagina intreaga, titlul – ADOLESCENT LA TREIZECI DE ANI. M-am uitat plin de mandrie la prima mea pagina. Ore in sir? Probabil ca da, ca intre timp au inceput sa se auda si primele tramvaie trecand pe bulevard. Si daca tot nu imi venea nimic inteligent in minte, am inceput sa aberez. Despre nimic…

A mai trecut ceva timp si m-am apucat de blog. Mi s-a parut mult mai la indemana decat proiectul meu adolescentin.

Pentru ca mai pe urma sa imi propun sa ma reinventez. Sa imi propun sa am o cauza sau mai multe pentru care sa lupt. Sa imi propun scopuri clare. Iar blogul sa ramana in paragina. Si probabil ca va mai ramane astfel inca mult timp. Pana ma voi fi reinventat poate sau poate ca nu.

Acum? Acum beau apa…