Priviri

Ma intorceam la masa la care ma asteptai tu. Nu am putut sa nu o mai privesc o data. Acum statea sprijinita in cot, cu un picior intins pe scaunul din fata si cu celalalt indoit sub ea. Privea cu ochi mari in jur, provocator parca. El, tacut, cu ochii abia mijiti parca si sprancenele ridicate, se uita fix la ea. Ea nici nu il mai baga in seama. Nu am putut sa nu observ si pantoful ei,  parca prea elegant pentru blugi. In alte circumstante, poate, m-ar fi impresionat.



La inceput chiar imi placusera amandoi – si ea, si el. Zambeau, glumeau, radeau, pareau doi copii veseli si oarecum naivi. Acum insa, devenisera brusc amandoi seriosi, pasari de prada parca. Imi place sa descopar inocenta tinerilor si inghit in sec de fiecare data cand imi dau seama ca nu este decat o aparenta. Dar sper sa o redescopar apoi in fiecare, chiar daca nu mai cred in ea.

Oare pe cei doi, ce i-a determinat sa fie veseli mai devreme? Si ce anume a produs aceasta schimbare in ei? Ce ne motiveaza pe noi oamenii, ce ne determina sa fim intr-un fel sau altul? Banii, dragostea, viata? Nevoia sau disperarea? Dorinta? Dorinta de a fi bagati in seama, de a creste in ochii celorlalti si implicit si ai nostri?

M-as mai uita la cei doi de mai devreme, sa ii observ ce fac in continuare. Dar trebuie sa ma uit si la tine, macar atat sa fac pentru a-ti rasplati prezenta alaturi de mine. Tu, cu ochii mari si sprancenele ridicate, ma privesti. In tacere.

Data trecuta iti paream temator. Imi era teama de tine? Acum iti este tie teama? De mine?

6 Răspunsuri to “Priviri”

  1. […] înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limită simțirii, a-ți închina viața unei ființe în asa fel încât să nu trăiești și să nu gândești decât pentru a o face fericită; a […]

  2. …ce ne motiveaza? Cred ca aceeasi unica dorinta – unica si in atat de multe forme ca nici nu o mai recunoastem – : aceea de a ne simti iubiti.
    Teama… poate fi aceea de a nu mai simti cat suntem de iubiti.
    Nu stiu… filosofez si eu… Pana la urma aia doi si-au revenit sau au ramas pasari de prada?

  3. Si-au revenit sau au ramas… Da, buna intrebare. Dar nu cunosc raspunsul.

    P.S. Tare fain interviul din vami🙂

  4. bueyyy dorinta … dorinta creerul o cere dupa multi pasi …. primul este „pararea ta despre tine ” fie ca iti dai seama sau nu …. ai o parere despre tine ( te iubesti , te placi , te ignori , iti displace ceva anume la tine … toate astea sunt pareri pe care tu le creezi de exemplu in fata oglinzii cand iti zici in gand „la naiba , am iar burta ” e parerea ta ) siiiii aceasta idee te face sa te comporti intr-un anumit fel in jur … de la innocenta pana la pradator sau prada …. asta te face sa iti arati dintii fie intr-un zambet … fie intr-un marait …
    zi buna tuturor!

  5. bun venit serpisor.

    As juca rolul Evei si as incerca sa te cred, dar nu pot. Si sa iti spun si de ce. Daca esti barbat, iti doresti sa ai o femeie frumoasa, indiferent ca esti cu burta, chel, te uiti crucis, ai o mana mai scurta sau nu.

    Nu iti permiti sa mananci o friptura, pentru ca nu ai bani sau nu vrei sa te ingrasi mai mult? Iti doresti friptura, chiar daca din diferite motive mananci conserve.

    Visezi la ciocolata de pe tort, chiar daca este nevoit(a) sa te multumesti cu frimiturile.

    In rest, multumim de urari, o zi asa cum iti doresti, iti doresc si tie. Raman eu, Toma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: