Priviri… – I –

E despre sex, desigur…

1. Statea intins pe mijlocul patului, cu mainile perfect intinse in lateral si avand capul pe jumatate intors spre ea. Se uita la ea cu aceeasi privire ca de fiecare data. O privea si rememora momentele anterioare cand o privise astfel. O privea admirativ, cu ochii mari. Doar acum – pentru prima data parca – ochii lui mari erau tristi. Albastrul din ei, pe care il laudasera toti in trecut, era acum mai degraba un gri sters, prafuit. Tristetea din ei era goala si imbatranita, la fel ca cea la care se uita. Iasr oboseala care il cuprinsese parca astepta momentul in care ochii crapati i se vor sparge definitiv.

Ea era mai mare decat el cu cativa ani numai. Era obisnuita ca el sa o priveasca astfel inca de dinaintea inceperii timpului si nu i se parea nimic nefiresc nici in acea zi, chiar daca de asta data erau mai maturi decat fusesera vreodata si – poate – decat vor fi. De parca maturitatea lor si-ar fi gasit apogeul tocmai in acele clipe eterne, aceleasi de atatia zeci de ani, dar care aveau sa revina din nou si din nou pana la sfarsitul zilelor.

El o privea ca intotdeauna, admirativ. Ii admira unduirile trupului pe care le privea pentru intaia oara. Intimidat. Ii admira lenjeria din dantela neagra care i se insinua pe trup, acoperind tocmai locurile pe care si le-ar dori un barbat sa le poata privi, admira si savura nestingherit. Chiar si dungulitele sidefii pe care le avea sub fund, din cauza maturitatii probabil, i se pareau delicioase. Nu ar fi putut sa o vada altfel decat ca pe o femeie foarte frumoasa, indiferent de varsta. Trecerea anilor nu o uratise deloc, ba chiar din contra. Era mai frumoasa ca niciodata.

Ea se examina in oglinda, intoarsa cu totul cu spatele la el, ignorandu-l parca. Era nemultumita ca tot mai multe fire albe isi faceau loc in parul roscat de care obisnuia sa fie atat de mandra si ii era ciuda ca mai are de asteptat inca aproape o saptamana pana la salariu, pentru a-si putea cumpara o noua vopsea de par. Dar stia ca cel pentru care se pregatea in acea seara o va iubi oricum si ii va trece cu vederea toate micile defecte. Pana la urma, varsta isi pune asupra tuturor amprenta. Dar se va machia si se va parfuma astfel incat – dincolo de firele de par albite pe alocuri – sa fie o adevarata regina pentru el. Pentru ca el sa fie si mai fericit sa fie al ei.

El o privea in continuare si o observa pufnind nemultumita, ca de fiecare data. Asa pufnise ea dintotdeauna, in timp ce se aranja in fata oglinzii. Iar dragalasenia ei in aceste clipe era mai mare parca decat fusese vreodata. Era fericit. Era fericit sa fie acolo, sa o admire, sa simta parfumul ei usor, sa il inspire cu nesat si sa isi imagineze cum se imbata cu aroma ei de fruct salbatic si dulce in acelasi timp.

Dupa aproape o jumatate de ora petrecuta in fata oglinzii, s-a indrepta tacuta spre sifonier si a scos de acolo mai multe rochii si bluze. S-a uitat lung la fiecare si a ales, in cele din urma, o rochita subtire neagra.

S-a intors cu fata spre el si l-a intrebat, zambind strengareste:

– Sunt frumoasa?

– Esti foarte frumoasa….

S-a aplecat deasupra lui si l-a sarutat pe frunte.

– Iti multumesc, dragule.

Apoi a iesit din camera.

Inainte de a adormi, mai apuca sa o auda cum se incalta in hol si incuie usa in urma ei.

* * * * * * * * *

Citeste mai departe AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: