Ciclul suprem – din gandurile lui Mos Craciun

imagesDaca ai fi fost mort de sete in desert, probabil ca dorinta ta de a merge inainte nu ar fi fost mai mare. Dar esti viu si nu esti in desert.

Asa ca mergi inainte, indiferent de obstacolele pe care le intalnesti si le depasesti. Mergi inainte si stii ca vei ajunge intr-o buna zi la destinatie. Ca vei ajunge intr-o buna zi sa iti traiesti visul. Esti sclavul devotat al visului tau si stii ca, la un moment dat, visul tau va deveni realitate.

Te bucuri de fiecare data cand reusesti sa treci cu bine de o noua cumpana si stii ca drumul ramas este mai scurt decat a fost ieri. Te bucuri si stii ca bucuria suprema abia urmeaza, ca la un moment dat vei cunoaste Marea Fericire. Si mergi inainte.

Totul se intampla cu un scop, iar fiecare individ are menirea lui pe lume. Tu stii care este menirea ta, tu stii unde trebuie sa ajungi si stii ce ai de facut.

Ti s-a intamplat sa iti atingi visul, sa ajungi sa il traiesti si sa iti dai seama ca nu asta vrei de la viata? Sa te invarti debusolat, nauc, fara rost? Si sa te intrebi ce dracu’ faci tu in lumea asta, incotro te indrepti? Ti s-a intamplat ca visul tau sa se transforme in fum negru si inecacios? Si aproape sa te omoare inainte sa se ridice de tot si sa dispara? Sa ramai chircit pe jos, aproape fara suflare, dar totusi viu si sa te intrebi de ce? Ti s-a intamplat?

Probabil ca da, poate chiar de mai multe ori in viata. Poate chiar acum ti se intampla din nou. Dar ce era mai frumos in tine a murit treptat de-a lungul multelor incercari prin care ai trecut. Ai devenit si tu unul din oamenii gri pe care refuzi sa ii observi cand treci pe langa ei pe strada? E plina lumea de gri, in toate nuantele. Candva credeai in alb si negru. Dar nu mai crezi. E plina lumea de gri, asa ca macar tu iti iei haine maro. Desi mai bine ti-ai lua mai multa hartie igienica. Se anunta vremuri de cacat. De parca s-ar fi anuntat vreodata altceva. Numai ca tu ai fost surd si nu ai auzit stirile.

Daca ai fi stiut sa te bucuri de micile intamplari ale vieti – asa cum chiar tu iti propusesesi la un moment dat – acum cu siguranta ca nu ai mai fi ajuns aici. Dar tot tu ai decis sa refuzi mediocritatea si sa vrei absolutul. De parca absolutul ar fi fost pentru simplii muritori.

„Asta pentru ca nu ai cunoscut intelepciunea”, ti-ar spune un batran ca mine. Ai vrut tu, mai mult. Mereu mai mult. Mereu altceva. Pentru ca ai fost un nesabuit visand poate la Dulcineea ta, refuzand adevarata intelepciune. Ai crezut probabil ca rahatul poate fi stralucitor. Te-ai luat dupa carti si ai sperat ca viata poate fi si ea la fel. Ai fost autistul care refuza realitatea, care ignora viata, asa cum este ea. Iar acum ce faci?

Acum ai constatat ca au inceput sa iti placa filmele cu accidente. Iti place sa ii observi pe supravietuitori. Sa le observi socul post-traumatic, in diferitele lui manifestari. De canalele porno te-ai saturat oricum de mult. Le-ai trait oricum pe toate si ai aflat ca viata bate filmul.

Acum iti place sa observi socul post-traumatic al diferitilor supravietuitori din filme. Si sa te identifici mai mult sau mai putin cu fiecare. Sa te regasesti in fiecare. Odinioara erai cel ce plangea neintrerupt, nesuportand gandul ca doar el a supravietuit, cand de fapt doar el ar fi trebuit sa moara. Oare? Asa ar fi trebuit?

Acum esti cel care nu mai tine cont de reguli, care descopera in fiecare zi, viata. Uneori ii invata regulile, alteori le refuza. Din nou. Si din nou. De parca cel mai mare accident al vietii tale doar ce ar fi avut loc. Din nou si din nou. Te deranjeaza soarele, lumina, linistea, singuratatea, aglomeratia, galagia, intunericul. Te uiti uimit in jur si le observi pe toate. Nimic nu iti place. Dar te vei obisnui. Poate chiar le vei face sa straluceasca. Asa cum ai crezut odinioara. Asa cum – pentru tine – orice rahat stralucea.

Doar ce ai supravietuit celui mai teribil accident din viata ta. Din nou. De parca viata ta ar fi o serie nesfarsita de accidente. La naiba! Sau poate toata viata ta este un accident? Cum este sa ai acelasi deja vu din nou si din nou? Sa fii satul, sa nu mai vrei si totusi sa revina. Totul. Din nou si din nou. Este ca atunci cand postasul vine sa iti aduca pensia. Stii ca el este pentru ca suna intotdeauna de doua ori. Daca este marti si suna la usa de doua ori, este postasul.

Daca este vara, astepti cu nerabdare toamna si speri ca pana atunci sa supravietuiesti. Si poate, cu uimire, te indragostesti. Daca este toamna speri sa te indragostesti. Se apropie iarna si te refugiezi in munca. Muncesti din ce in ce mai mult si te recomanzi tuturor ca fiind un workaholic (cuvant nou introdus in DEX – n.a.). O bagi in pizda ma-sii de iubire, scrasnesti si iti continui munca. Doar trebuie sa mananci, nu-i asa?

Vin sarbatorile, simti ca nu mai poti, nu mai vrei, esti in pragul depresiei, te reimprietenesti cu sticla. Candva visai sa scrii o carte. Daca ai fi fost neamt, ai fi scris-o deja. Editurile s-ar fi sters cu maculatura ta la cur si te-ai fi intors sa sapi gradina si mai cu spor. Daca ai fi fost neamt, ai fi inteles ca scrisul nu este pentru toti, ca Goethe si Schiller nu se nasc pe banda rulanta. Daca ai fi fost neamt, probabil ca doar ai fi stat comod intr-un tractor si gradina s-ar fi sapat singura. Nu ai de unde sa stii. Nu esti neamt. Futu-i in gura de nazisti! Esti doar un gradinar. Dar trec ele, sarbatorile…

Abia astepti sa vina primavara. Si apoi abia astepti sa treaca vara. Deja vu.
Unii spun ca alergam prin viata cautand neincetat acel ceva. Care nici noi nu stim prea bine sa spunem ce este si ce reprezinta. Dar ajungem la un moment dat sa intelegem. Ca acel ceva nu exista. Iar cautarile noastre fara rost inceteaza. In acel moment suntem gata pentru intalnirea cu Divinul. Dar tu ai trait mai multe asemenea momente. Si nu ai intalnit niciodata Divinul. Doar ai imbatranit si ai inceput sa te saturi si de socul tau post-traumatic. Oricum, viata nu iti va mai aduce nimic nou.

Ugly-Santa

Se spune ca viata unui barbat cunoaste trei faze, ma repet oare? Intai crede in Mos Craciun, apoi nu mai crede in Mos Craciun, iar apoi devine Mos Craciun. Eu am trecut de varsta disputelor privind existenta lui. Asa ca…

Tie, ce sa iti aduca Moshu’?

Foto front: wikipedia.org – promit sa fac o donatie candva

Foto in: Big Boy’s Gonna Die

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: