Ganduri catre inger

ANGEL

Iti multumesc… Candva credeam ca nu esti. Ca nu existi si ca nu vei exista vreodata. Ca esti doar plasmuirea unei minti nebune. Ca esti doar un vis.

Ai aparut si mi-ai daruit lumina. Mi-ai aratat tot frumosul pe care nu credeam sa pot a-l zari vreodata. M-am bucurat.

M-am bucurat ca un copil atunci cand vede curcubeul. Alearga spre el si vrea sa il prinda. Sa il cuprinda si sa nu ii mai dea drumul. Crede ca este numai al lui si crede ca i se cuvine. Crede ca are o noua jucarie, cea mai frumoasa intre toate si ca este jucaria lui. A lui si numai a lui.

Nu am stiut sa ma bucur si sa multumesc. Nu am stiut daca ai aparut dupa ploaie sau din senin. Nu am stiut cat timp vei mai aparea si am inceput sa fiu speriat. Din ce in ce mai speriat la gandul ca inevitabilul sfarsit era din ce in ce mai aproape. Din ce in ce mai disperat.

Apoi ai aparut din nou.

Tu ai aparut din nou, iar eu am inceput sa te simt tot mai departe. Cu greu mai indrazneam macar sa iti sarut mana, iar – atunci cand o faceam – iti daruiam in acele sarutari toata adoratia si… cu greu imi abtineam tremurul. Si iarasi spaima. Ca poate nu voi mai avea vreodata ocazia sa iti sarut manuta. Iar toata nebunia asta imi manca mintile din ce in ce mai mult.

Am inteles apoi ca am doua variante. Sa aleg sa te iubesc sau sa nu aleg nimic si sa te iubesc.

Si… Te-am rugat si te-am implorat, si ai mai aparut o data. Mi-ai spus si mi-ai repetat lucruri pe care nu le-am inteles si la care am putut doar sa ridic din umeri. Dar sper ca am inteles. Sa ma bucur si sa iti multumesc. Ca apari. Sa te privesc si sa ma bucur din nou. De tot frumosul. In ciuda dorintei de eternitate si a tristetilor efemere.

Esti tot ce am intalnit mai frumos in lume.

Si am inteles ca nu voi putea schimba asta.

Dar – asa cum ti-am zis – ma voi bucura oricand vei mai aparea, daca vei mai aparea… Si iti voi multumi pentru tot frumosul. Mereu.

Candva credeam ca nu existi, ca esti doar un vis. „Speranta este un vis cu ochii deschisi”, citeaza din memorie un om fara prea mari sperante.

Iti multumesc ca existi. Si iti voi multumi oricand voi avea ocazia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: