Mi s-a reprosat ca m-am lasat de scris. Am vazut zambete triste, zambete ironice si zambete strambe pe fetele celor care ma intrebau ce mai fac cu blogul. Ce sa fac? Il tin. Si sper ca voi mai avea timp sa scriu. Vreodata. Si dispozitie. Despre NOI m-am saturat sa scriu. Si de scriitura mea pseudo-moralista mi s-a facut sila. Si de vizitatori si comentarii cam sunt satul. Am constant sub 20 afisari pe zi, ceea ce nu e rau. Speram sa ajung la 4-5 maxim, dar nu a fost sa fie…
Ce va mai fi? Nu stiu, probabil ca acelasi nimic ca si pana acum. Adica nu voi scrie despre mine, caci nu imi inspira nici mie decat mila blogurile in care vad „m-am trezit, am mancat, mi-am facut dus etc”. Nu voi mai incerca sa culeg nici macar un gunoi din romanica, pentru ca m-am convins ca altele douazeci ii vor lua locul. Iar asta nu inseamna ca nu ma refer si la oameni. Si nici ca m-am resemnat, ci doar ca am invatat sa accept realitatea.
Ce va mai fi, va fi mai putin. Voi mai bate campii din cand in cand, pt ca imi este dor sa o iau uneori pe aratura, fie si stand numai de unul singur in fata monitorului. Nu voi mai bloca nici comentariile, pentru ca oricum nu va mai avea cine ce sa discute.
Aaa… Si sper sa raman la cele sub 20 de afisari pe zi. Multumesc.
p.s. Poza de la aceasta postare e furata de la unguri 😉