Dupa ultima postare, o cititoare s-a oferit sa ma calce in picioare. Cand a inteles cat de mult mi-as fi dorit, s-a speriat si a fugit… Citește în continuare
Arhivă pentru cafea
Tandretea unui nes
Posted in Niste curve, Virtual Insanity with tags absurd, amor, cafea, camera, curve, dorinta, dragoste, fecioara, iubire, nebunie, nepasare, nes, nesiguranta, NOI, orgasm, prostitutie, Relatii, sex, tandrete, zodie on aprilie 30, 2009 by bl000gTANDRETEA UNUI NES
– EROTISMUL DIMINETILOR MELE
Ma scol dimineata… intotdeauna prea devreme.
Oamenii – cel putin aia normali cred – se trezesc.
Dar eu nu sunt in stare decat sa ma scol… In fiecare dimineata… Ma scol..
Ma uit la mine si nu imi vine sa cred … cat sunt de sculat…
Ma mai uit o data, cu mai multa atentie si bagare de seama… Oricum nu vad bine si nici nu am ochelarii pe nas… Pfff, pufnesc dezgustat, de mine insumi evident…
mda… sunt de-a dreptul sculat… Imi dau doua palme si sper sa imi revin si mai imi dau repede inca doua…
Clar… iar trebuie sa imi fac nenorocirea aia de dush… Urasc dusatul de dimineata. Urasc apa care ma izbeste cu putere in fata, in ochi, in gura, in plex, in burta, in………. Urasc dusul asta de nevoie.
Ma asez ghemuit intr-un colt al cazii, sa incerc sa ma feresc cat pot de jetul nemilos… Dar ma las in voia lui. Ma va spala de mizeria mea, ma va spala de mine si ma va ajuta sa redevin…om?
Ma uit cum ma amestec cu apa, cum ne imbratisam si ne scurgem impreuna… Pe conducta. Simt cum ma rup in doua si cum raman dezgolit de toate senzatiile, de toate visurile noptii care doar s-a incheiat…
Nu o sa mai fiu doar singur, ci o sa fiu si mai putin decat sunt… Si sunt mai putin decat am fost…
O sa imi fie dor de mine… La fel cum imi e din ce in ce mai dor de cel ce am fost… Speriat, opresc brusc jetul de apa… Nu vreau sa mai pierd si mai mult din mine… Da, mi-am revenit. La normal?
Imi tremura genunchii in timp ce ma ridic, am privirea incetosata si sunt ametit. Dar cel putin e o ameteala care in zece minute va disparea. Cu pasi sovaielnici si mici ma indrept spre bucatarie. Mi-ar placea sa ma las sa cad intr-o parte si sa ma inghita haul… si sa devin neant… Si… Stiu insa ca doar m-as lovi de gresie, de perete si nu as rezolva nimic…
Asa ca prefer sa intind o mana nesigura si sa ma sprijin de perete
Ajung in bucatarie, deschid dulapul si… Si se face lumina. In fata ochilor sta borcanul de nes. Mare, zvelt, madru si de o frumusete rar intalnita. Nu as da borcanul asta decat atunci cand va fi gol si numai pe un alt borcan plin…
Il masor din priviri, flamand de el. Il apuc cu ambele maini, fericit ca va fi tot timpul acolo, alaturi de mine la bine si la greu. Il apropii de buze, imi place atingerea lui rece, de gheata. Il sarut… Imi infig degetele si unghiile in el, vrand sa il dezbrac si de resturile de eticheta ramase. I-as sfasia toate “hainele” de pe el, dar stiu ca voi mai avea nevoie sa il mai dezbrac si in alte dati…
Asa ca ma opresc, il cuprind inca o data cu privirea si visez la momentul nuditatii lui depline… Visez la momentul in care il voi adora in sfarsit cu adevarat ca pe o femeie, ca pe zeita mea, a vietii mele… Din crestet pana in talpi … Cu ochii mici si cu furie ii smulg capacul… Mirosul nesului ma curpinde tot, parca il respir prin toti porii. Parfumul lui ma umple de dorinta, ma imbata…
Imi inmoi mijlociul mainii drepte – da, tot dreapta – in saliva si imi privesc cu mandrie reusita. Apoi imi infig cu sete degetul in borcanul aproape plin. In momentul asta de desfatare am toate simturile excitate la maxim… Granulele de ness imi zgarie degetul si ma umplu de placere, de extaz… Mi s-a facut pielea ca de gaina si aproape ca incep sa tremur de placere. Imi scot degetul plin de maro din borcan si deja incep sa salivez…
Clipesc de doua ori, ma uit nedumerit in jur… Nemiscare muta… De jos, din strada, un claxon incepe sa isi urle iritarea. Cu gesturi mecanice deschid microundele, pun apa la incalzit. Un minut, nu mai mult. Ca nu imi place sa stau in picioare ca prostul langa tejghea si sa astept… Intre timp amestec nesul si zaharul in cana… Nu am rabdare sa treaca minutul intreg. Scot apa de la microunde si o torn peste… E calduta, putin mai calda decat mine totusi..
Invart de doua ori linguritz in cana, am amestecat destul. Oricum, tot acolo ajunge. Dau pe gat jumatate din cana de nes astfel preparat si rememorez minutele de maxima placere petrecute alaturi de borcanul aproape plin… Le rememorez si sunt dezgustat… De acele momente, de mine.
Clatinandu-ma inca, ma indrept spre calculator… Ma asteapta o zi intreaga… De munca? Nu. De irosire…
Incerc sa gasesc, cu degetul mare de la piciorul drept, butonul de power on. Nu il nimeresc din prima, asa ca mangai cu buricele tuturor degetelor carcasa, in speranta ca astefl il voi gasi mai repede… Si tot dureaza cinci minute… Ma prabusesc extenuat in scaun, dupa deja prea multul efort depus. Ranjesc… multumit de mine, din nou…
Blooooog 