“fără măsură”
Dintre defectele mele cel pe care îl destest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru în viaţa mea se datorează prejudecăţii că e bine să fi “înţelept” în orice împrejurare. În fond, ce ne recomandă înţelepciunea? Să fim atenţi, evitând riscurile, imprudenţele si excesele. Să facem totul “cu măsură”. Şi tocmai această “măsură” o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a “nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligenţa sau norocul de a pricepe la timp că adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsura”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”. Nu ştiu dacă aveam calităţile necesare pentru a pune în practică ideea mea (de la bătrâneţe) că “nebuniile” sunt mai recomandabile într-o viaţă (atât de scurtă!) decât o “înţelepciune” searbădă şi cuminte. Am unele îndoieli în privinţa asta. Şi nu mici. Dar mi-ar fi plăcut să ştiu mai demult că înţelepciunea e o virtute bătrâncioasă. – Convorbiri cu Octavian Paler
foto: bibliotecivalcene.ro
Evident, convorbirile nu sunt ale mele. Eu le-am luat de aici. Dar despre masura si despre intelepciune ar fi bine sa aflam cu totii. Mai bine sa reflectam, sa cumpanim si sa nu ne grabil sa comentam parerea Maestrului…
Blooooog 