De la Yes Man la Donnie Darko

Am ales doua filme, nu pentru a le comenta sau povesti, ci pentru cateva idei pe care le-am intalnit acolo. Mie mi-au placut ambele filme, dar asta nu inseamna nimic.

Ambele filme au o componenta motivationala si propagandistica destul de puternica.

In Yes Man componenta motivationala este la baza intregului film. Ideea in sine este de a nu refuza nimic din ce iti ofera viata, de a accepta toate provocarile ei, dar este completata pe finalul filmului de a avea discernamantul de a stii totusi cand sa te opresti. Mie unul mi s-a parut mai mult decat interesant.

Pentru ca cei mai multi, daca nu stim cum e, preferam sa nu incercam, chiar daca ni se spune ca este bine si chiar daca credem ca ar putea fi bine. Ne este teama de schimbare, ne este teama de esec si ne este teama sa nu suferim. Intr-o relatie…

Este normal sa ne dorim mai mult. Si este normal ca ceea e frumos si ne place sa vrem sa nu se mai termine. Dar de aici si pana la a nu incepe si a nu incerca nimic, de teama ca nu va dura cat vrem noi sau ca nu va fi chiar atat de frumos precum ne dorim… Dar daca va fi si mai frumos? Daca va fi prea frumos si vom ajunge inevitabil sa suferim la un moment dat? Asta nu e bine.

Asa ca multi nici nu incercam nimic. Si preferam – manati de teama si comoditate – sa ne ridicam singuri bariere si chiar sa ne impunem o anumita izolare. De teama de a nu da gres, de teama de a nu suferi. Asa ca cei mai multi spunem NU! NU am timp, NU am dispozitia necesara, NU ma simt bine etc.

In loc sa spunem “DA! Ofera-mi ceea ce vrei si iti voi oferi si eu ceea ce voi putea”…

In Donnie Darko, eroul principal a ales sa moara el, pentru a salva viata celei pe care o iubea. Dar acesta este un alt exemplu – destul de inspaimantator, nu? – cel al maximei daruiri de sine.

Dar pana la a ne darui noi, macar sa incercam sa acceptam ceea ce ni se ofera – cel mai adesea neconditionat – si treptat ar trebui sa invatam sa oferim la randul nostru.

Eu unul am invatat sa nu imi propun relatii de o zi, o luna sau de o viata. Si ii multumesc celei care ma va face fericit, indiferent ca va mai dura o luna, un an sau o viata.

Ca este normal sa vrem mai mult, dar la fel de normal este si sa stim sa ne bucuram si sa fim multumiti cu ceea ce ni se ofera, indiferent ca nu dureaza cat vrem noi.

Si ca nimic nu e vesnic…

In the end, we all stand alone!…