Icoana cu picioare lungi

Intotdeauna am zis ca – daca voi trai suficient – voi sfarsi internat… la ospiciu. Of of of… Mai stii?

POVESTEA URSULETULUI DE PLUS

A fost odata ca niciodata. A fost un ursulet de plus. Care s-a bucurat cand a ajuns pe raftul din magazin, alaturi de alte jucarii. Ii privea zambitor pe toti care intrau in magazin, pe copiii care alergau printre rafturi de la o jucarie la alta, pe parintii care cercetau incruntati jucariile asezate in raft. Chiar si pe angajatii magazinului si pe paznic, la fel se uita la toti, zambitor.

Au trecut cateva saptamani sau poate luni bune in care vedea cu invidie cum alte jucarii erau luate din raft de parinti si copii. Dar de el nu se atinsese niciunul din acestia. Doar cate un angajat, cand stergea praful. Din cand in cand se uita la el si directorul magazinulu, vadit nemultumit. Ursuletul de plus ii privea insa pe toti cu acelasi zambet imperturbabil, convins ca va veni si ziua in care va dori sa il ia si pe el cineva acasa.

TRANSFORMAREA – III –

Deschide primul sertar de sub oglinda si zareste sticlutele ei de parfum, aliniate frumos una langa alta. Le stie pe cele mai multe, pentru ca el i le daruise. In fata sunt cele mai pline, iar in spate sunt cele de mult golite. Ea intotdeauna a spus ca prefera sa nu arunce aceste sticlute, pentru ca fiecare are o poveste a ei.

Priviri… – II –

2. Deschide ochii si ramane un timp nemiscat. Soarele aproape a disparut dupa blocul de vis-a-vis. Semn ca a dormit aproape douazeci si patru de ore. Nu se aude niciun zgomot de nicaieri, de parca totul in jur a incremenit. Poate ca nici nu a trecut o zi intreaga, ci doar o clipa… De parca ar conta, de parca i-ar pasa de scurgerea timpului. Intoarce capul si priveste spre oglinda in care se privise mai devreme, ea. Bineinteles, nu se asteapta sa dea cu ochii de ea, dar nu si-a putut opri acest gest. Reflex.

Priviri… – I –

E despre sex, desigur…

Priviri

Ma intorceam la masa la care ma asteptai tu. Nu am putut sa nu o mai privesc o data. Acum statea sprijinita in cot, cu un picior intins pe scaunul din fata si cu celalalt indoit sub ea. Privea cu ochi mari in jur, provocator parca. El, tacut, cu ochii abia mijiti parca si sprancenele ridicate, se uita fix la ea. Ea nici nu il mai baga in seama. Nu am putut sa nu observ si pantoful ei,  parca prea elegant pentru blugi. In alte circumstante, poate, m-ar fi impresionat.

Ce aniversare?…

Mai am putin si fac un an. De bloghereala. Nu ii spun blogging, pentru ca imi pare un termen prea elevat. Si oricum a fi elevat in blogging mi se pare doar un bull shit.

foto: culinar.ro

Agitatie putina, multa

Sta la calculator si apasa butonul la mouse in nestire. Deschide diferite aplicatii si pagini, iar apoi le inchide. Se ridica si incepe sa se invarta prin camera. Nu are stare. E ca atunci cand intrerupsese fumatul.

foto: pulzinponderland.wordpress.com

Mutarea

S-a mutat in noul apartament, putin mai mare si mai central. L-a vandut pe cel vechi, s-a mai imprumutat de niste bani si pana la urma a reusit. Nu a mai avut bani sa plateasca o zugraveala noua, dar a fost fericit cand s-a vazut mutat cu tot calabalacul in noua casa.

Si-a vizitat apoi vecinii si le-a spus ca este nou in bloc si ca spera sa se inteleaga cat mai bine si sa fie acceptat in noua comunitate. Mai mult, s-a oferit sa ii si ajute daca vor avea nevoie. Putinii vecini care i-au deschis usa l-au porivit cu fireasca neincredere.

A doua zi i-a fost sparta casa, semn ca cineva a apelat la ajutorul lui.

5 click-uri pentru afacerea ta de succes

Click, click, click click. Click… Si gata…

Ai propria ta cafenea, propriul oras sau propria ferma online. Mai dai cateva click-uri si privesti fascinat la toti acei omuleti care se misca pe ecranul monitorului tau, doar pentru ca asa ai vrut tu. Te uiti minute in sir la ei, la miscarea lor aparent haotica si zambesti. “Pai daca niste omuleti virtuali se misca atat de aiurea, ce pretentii sa avem noi, de la noi?” Mai dai cateva click-uri ca sa ii vezi pe omuleti zambind fericiti. Da, ai fi un sef bun, te gandesti tu.