Sunt tarfa, Doamna!…

Privesc apa din cada, privesc spuma care se aduna la suprafata, privesc apa cum siroieste prin robinetul dat la maxim… Im privesc trupul gol dincolo de luciul apei… Al apei din cada.

Da, sunt eu care fac baie. Zambesc… Imi zambesc… Cu superioritate, cu mandrie, cu dezgust… Zambet trist si condescendent totodata. Superior si ironic. Mandru si autoironic. Si toate aste exprimate intr-un simplu zambet… Prelung acel zambet, ce-i drept…

Si nu v-am zis… Eu sunt specimenul cotidian, banal chiar. Nici inalt, nici musculos, nici suplu macar, nici ochi prea frumosi nu am, nici par prea mult pe cap…  Mic, gras, chel si cu ochelari, asa cum ma descriu cu mandrie la toata lumea… Iar lumea oricum nu stie si nici nu vede parca. Si oricum nu ma crede. Altfel nu m-ar mai intreba si nici nu ar mai rade cu atat amuzament de autoportretul meu.

* * *

Stau in apa fierbinte din cada, la inmuiat. Ma pregatesc sa dau jos tot jegul si sa miros frumos, ca orice tarfa… Sa miros adica a sapun si a parfum, ca noi toti de altfel. Ca noi toti cand ne pregatim de o intalnire. Ca toti ne luam acest miros suav, de tarfe… Sapun si parfum – mirosul universal al tarfelor.

Indiferent de cati bani dai, o tarfa tot asa miroase… Asta daca nu te duci pe centura, ca atunci miroase altfel. A parfum, alcool si jeg…

Asa imbalsamati, devenim cu totii tarfe. In cautarea placerii – unii. In cautarea placerii si a banilor – altii.

Eu?… Eu ma inscriu in categoria tarfelor ieftine. Ma spal bine, ma parfumez, iau damele de acasa, platesc consumatii, scot limba si gafai ca un catel in calduri si – daca am noroc – ma imperechez. Dar poate nu sunt chiar tarfa. Poate sunt doar un biet mascul in calduri… Ca doar nu toti masculii in calduri om fi tarfe? Doar ritualul imperecherii e poate acelasi. Si al spalarii- curatarii trupesti – in vederea speratei copulari.

Si cand ma duc la curve tot la fel procedez… De parca pe ele le-ar interesa altceva in afara de “onorariu”… Si de parca pe mine m-ar interesa altceva decat o piesicuta zemoasa in care sa imi bag organul… Si in care sa imi dau drumul cu drag. Pentru ca la final sa pot pune aceleasi intrebari perfide…

– Dar pentru tine cum a fost?… Ai terminat si tu?

– Da, dragule – mi se raspunde inerent de fiecare data. A fost bine.

Si atunci “armasarul” din mine se simte bine. E fericit.

“Sunt barbat”, imi spun de fiecare data dupa ce plec de la o curva.

Sunt barbat adevarat, de vreme ce reusesc sa fac sa se simta bine si o biata curva. Adica o femeia care are poate si douazeci de barbati ca mine pe zi.

Dintr-o data statutul nostru s-a schimbat. Eu nu mai sunt un simplu client, iar ea nu mai este o simpla gaurica pe bani… Eu sunt fericitul armasar, in timp ce ea este omul de marketing care isi stie prea bine meseria. Pentru ca pana la urma nu se rezuma totul la cerere si oferta. Nu este vorba numai de bani contra marfa. Este vorba si de beneficii, ambalaj si – nu in ultimul rand – de reclama.

Pentru ca – nu-i asa? – vom mai merge la curve. Si e mai bine sa mergem la una alaturi de care stim ca ne simtit bine, decat sa ne grabi sa alegem una noua.

Dar sa revin…

Sunt curva? Nu, nu pot accepta statutul asta.

Nici macar in seara asta? Nu! Nici macar…

De ce? Pentru ca stau deasupra? Adica ar trebui sa fiu pasiv obligatoriu pentru a fi curva? Desi recunosc… Imi place mai mult sa stau dedesubt.

Eu sa stau si sa faca ea toata treaba? Sa presteze partenera? Da, si asta…

Sa ajunga ea la orgasm? Da, orgasmul ei e cel mai important… Nu ma deranjeaza daca nu termin. Totul e sa se simta ea bine….

De ce? Doar ca sa ma mai vrea si alta data? Da…

Si cu toate astea nu sunt curva? Doar pentru ca nu ii iau bani si pentru ca ii mai fac unele mici favoruri si eventual cadouri?…

Rahat… Sunt curva! Ba chiar una ieftina…

Prea ieftina, nu. Pentru ca sunt altii si mai ieftini. Care ar plati si mai mult pentru a avea o femeie “fara tarif”. Desi acest a avea devine foarte relativ… Nu mai e la fel de clar care pe care are. Probabil ca oricum niciunul dintre parteneri nu il are, nu il poseda, pe celalalt. E doar o iluzie. Singura diferenta ar putea fi ca se inverseaza rolurile, iar prestator devine barbatul. Masculul…

Nu ma imbrac sexi. Pentru ca tinuta sexi este un apanaj al feminitatii… Dar si al frumusetii masculine… Frumusete care mie imi lipseste cu desavarsire…

Asa ca imi imbrac tinuta aceea de non-macho universal si fara varsta. Fara altceva mai bun de pus in evidenta decat poate un aer aparent inteligent. Si neglijent totodata…

Eu… Masculul… Tarfa…