La limita absurdului: Impaienjenire si cuvinte fara sens

Am mintea impaienjenita. Primul lucru dupa ce ai plecat, am incercat sa gandesc. La ce, de ce, pentru ce? Nu am stiut nici atunci, nu stiu nici acum. Atunci am ramas asa, pierdut. Gol. Si fara sens.

Ai vrea sa ne impaienjnim impreuna? Mintile? Trupurile? Dorintele? Vointa? Durerile? Ceva? Orice? Sa aruncam lassouri si sa ne vrajim in vorbe?

Ai vrea?… Sa ne prindem in cuvinte si sa cadem in gol? Cacat. Nu cred in cuvinte. Nu cred in nimic si cred in ceea ce simt. Nimic?… Parca as scrie despre mine. Despre nimic adica, da…

Nu cred in cuvinte. Ele ar trebui doar sa exprime ceea ce simt. Dar nu exprima. Nimic…

Ai plecat si esti departe. Departe si in mine.

Daca ti-ar fi frica, te-as tine in brate. Dar probabil ca mai rau ti-as adanci frica. Stiu. Mi-ai spune ca ti-as alunga temerile. Sau mi-ai spus deja? Delirez oare? Da.

Te-as tine in brate ori de cate or ai avea vreo teama. Te-as tine in brate tot timpul. Vreau sa te tin in brate. Si sa intri in mine. Tot mai mult. Si ma mult. Si mai adanc.

Eu sunt ca defectii aia care cred in ceea ce simt. Asta exprim. E nuditatea mea. Spun lucruri cand ar trebui sa tac. Considera, te rog, ca nu le spun.

Patetic. Stiu.

Simple cuvinte. Cuvinte fara noima, parca fara sens. Simple cuvinte. De parca abia ce as fi invatat limbajul articulat si as fi invatat sa gandesc in cuvinte. Simple si fara noima. Cuvinte fara sens…

Cuvinte ca mine.

Patetic. Stiu.

Vei avea, undeva, un loc pentru mine? Voi veni…

Pentru un om care nu crede in cuvinte, spui multe…

Suflet, caut adapost pentru o noapte. Pres la intrare aveti?

20 Răspunsuri to “La limita absurdului: Impaienjenire si cuvinte fara sens”

  1. Doamneeeeeeeeeeeeee, ce declaraţie!!!!
    Tu chiar simţi , Maestre, nu spui doar”cuvinte” în care din păcate credem din ce în ce mai puţin.

    Mi-a plăcut.

    O zi faină!

    • Geanina, multumesc pentru cuvintele frumoase, dar asa-zisul Maestru este doar un alt bufon care se scalambaie intr-un ciob de oglinda sparta…

  2. Aici te vad gol-golut. Are cineva pres la intrarea de la suflet si pentru nuditati ca tine, fii sigur. Dar vei afla singur, nu trebuie sa-ti spuna neghiobi ca mine.😀

    • Imi cer iertare Leo, dar ma vad nevoit sa ma dezic de cuvintele tale frumoase. Stau in toata nuditatea mea si astept sa vina ploaia si sa ma spele. De mine, de tot si de toate. Dar n-am gradina ca sa stau in gradina, asa ca stau in casa. Si nici nu am vreo teava sparta pentru a-mi gasi ploaia mea.

      Nu cred in imbarbatari si nici in incurajari. Neghiobul sunt eu si stiu asta. Tu esti o lady…

  3. stiai ca folosirea conditionalului optativ exprima o dorinta ce poate deveni REALIZABILA ?!
    hm, interesant..impaienjenire de minti..de acolo sigur vor iesi scantei

    • Ale, stiam, da. Impaienjenirea de minti ar putea insa la fel de bine sa fie o dureroasa trezire la realitate. Sunt las in neghiobia mea. Mi-e frica…

  4. Bine te-am regăsit, o zi cât mai bună să ai! „Nu cred in cuvinte. Ele ar trebui doar sa exprime ceea ce simt. Dar nu exprima. Nimic…” . dar ce ne-am face în absenţa cuvintelor?

    • Cristiiiiiiiiiiiiiiiiiii, bine ai revenit! Abia astept sa reincep sa te citesc. Si chiar nu cred in cuvinte. Iar in lipsa lor probabil ca ne-am gasi alte bariere de comunicare…

      In absenta cuvintelor, oare cum am mai gandi? Poate mai liber? Suna stupid, stiu…

  5. Stii ce e trist? Daruirea asta totala nu o prea vrea nimeni. Cu toate astea ne incapatanam sa ne oferim, pentru ca altfel nu stim, pentru ca altfel nu putem sau nu vrem…

    • Poesis, mi s-a intamplat si ca aceasta daruire a mea sa imi fie primita. In paranoia mea, mi s-a parut si ca – nestiind ce sa faca ea cu atata daruire din partea mea – a ales sa se foloseasca doar de asa „super oferta”. Dar nu ma pot darui doar 20 sau doar 50%. Futu-i! Nu pot sa zic „azi voi fi al tau, dar maine plec la mare si ne mai vedem cand ma intorc”… Futu-i! Asta cred ca am mai zis insa. Scuze pentru limbajul prea liber…

  6. Spui ceea ce simti ( cum poti sa le numesti”lucruri”?).. Ce nu am vazut, citit la toti din categoria asta blamata(pana si de tine) : actiune !

    Cam seamana cu politica .. Sau ?

    • Spun ceea ce simt, Diana. Asa e. Si mi se pare ca spun aceleasi cacaturi pe care le spun oamenii de cand lumea. Acelasi sirop vechi, banal si prea dulce, doar cu flori de mucegai si mai mari. Sun proaspat trezit din betie, de cuvinte inclusiv si ma doare. M-as autoflagela pana la sange, doar ca sa nu mai simt durerea asta tampita… Sunt plecat de-acasa, imi cer scuze. Tu nu ma lua in seama…

      Ce-i cu politica?

  7. catalinaletitia Says:

    In nuditatea ta parca astepti o mintuire nihilista. O cunosc, cind ajungeam la epuizare o asteptam si eu cumva. Ca pe un somn fara vise, pentru ca orice as fi facut nu putea decit sa alunec mai jos. Senzatia de cadere fara oprire. O eternitate a caderii in tine insuti. Mai bine sa spele ploaia, nu? Apa face minuni dupa tortura. Si unii dintre noi sintem cei mai crunti tortionari ai nostri. Sau cel putin avem tendinta sa fim.
    O, Doamne, doar dupa ce am scris tot ce am scris pina acum am citit de autoflagelarea pina la singe. Mai e vreo indoiala ca te inteleg?🙂

  8. Diana.M Says:

    Doar ploaia ? Singuri, doar voi pt. voi, ati incercat sa va eliberati de „durerea asta tampita” ? Sau v-ati pus intrebarea ca puteti limita „caderea” ? Limita stabilind-o voi insiva !

    Legatura cu politica : vorbe fara actiune si rezultate.
    Si eu sunt plecata..

    • Adica sa incercam sa ne autoflagelem, Diana? Limitele insa nu am putea sa le antestabilim. Pentru ca nu ni le cunoastem. Nu ne nastem cu nicio cunoastere a niciunui fel de limite. Astea le descoperim pe parcurs. Si cand vedem ca mai depasim pe cate una ne bucuram chiar si ne stabilim o limita urmatoare mai greu de atins.

      Din multe puncte de vedere, eu mi-am depasit multe limite pe care le credeam de neatins de-a lungul timpului. Pana unde voi putea ajunge cu aceasta descoperire de noi limite, nu stiu inca. Poate voi afla la un moment dat.

      Dar tu cum stai la acest capitol, Diana? Limitele tale care sunt?

      Despre legatura cu politica pot sa spun doar ca mi-ar placea sa avem o Initiativa pentru Romania. O initiativa care sa duca la eliminarea coruptiei, furtului, lenei si chiar si a nesimtirii. O initiativa comuna a noastra, a celor 70% care am refuzat sa votam la europarlamentare. Dar asa ceva trebuie pregatit cu multa rabdare si trebuie foarte multa implicare pentru a da si vreun rezultat. Dar cati dintre noi ar fi oare gata sa se implice activ?

  9. Stiu ca, de fapt, intelegerea altora nu schimba lucrurile cu care te confrunti tu.
    Cit despre limite, cred ca e bine sa ni le descoperim. Totusi, nu cred ca e bine sa ne fortam orice limita. Ci, constientizind care ne sint limitele. sa scoatem tot ce putem de la noi intre acele limite. Totusi, nu sintem fiinte atotputernice. Uneori mi-e teama ca vremurile noastre fac din fortarea limitelor un scop in sine.

    • Catalina, e bine sa ne mai depasim din cand in cand cate o noua limita. Dar le fel de bine e sa nu ajungem sa ni le fortam prea mult. Altfel am risca sa ne rupem gatul… Nu suntem zei, desi uneori ne place sa ne jucam de-a zeii. Sa recunoastem, e un joc frumos. Atata timp cat este doar un simplu joc nevinovat.

      Sa fie vina vremurilor? Dar de ce? Ele cu ce au gresit ca sa le blamam?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s