Timpul lui Nichita a trecut

M-am ridicat sa plec, asa cum imi ceruse. M-am mai aplecat insa o data si i-am sarutat usor talpa. Voia sa mai raman, voiam sa mai raman. Am ramas. Dar nu mult. Caci timpul trecea.

M-am urcat in masina fara niciun chef sa plec. Am dat drumul la muzica si mi-am aprins o tigara. Ce sa fac de unul singur in casa pustie? Sa dorm… Nu as fi putut. Mi-a venit un dor nebun sa conduc de unul singur pe strazile pustii. Sa calc acceleratia si sa dau turul orasului o data si inca o data, si…

Aveam insa prea multe puncte pe permis. Nu puteam risca un radar. Dupa cativa kilometri mi-am pus centura. Alt risc pe care nu mi-l permiteam. Nu mai puteam sa gonesc cu peste o suta la ora si cu muzica duduindu-mi in difuzoare si in creieri. Conduceam regulamentar…

Mi s-a facut sila de falsa mea libertate. Mi-am dat seama ca nici macar iluzia nu o mai aveam.

Gol in minte, gol in suflet, gol in ochii goi, ciudati…

Ultimele zile fusesera de vis. Ea langa mine, eu pentru ea…

Trebuie sa dorm…
Fii cu mine, fii atunci cand ma trezesc
N-am curaj de unul singur sa pasesc…

Mi-a venit sa vars si am varsat. Imi era prea sila. De mine, de tot…

Ultimele zile – atat de frumoase. Dar probabil ca ultimele…

Mi-era rau si nu imi dadeam seama de ce. De sila sau de dor?
Mi-era rau si trebuia sa ajung acasa. Cu orice pret. M-am adunat de pe caldaram – gramada de gunoi imputit – si m-am aruncat in masina. Mi-am aprins o tigara. Amarul scarbos al vomei imi ramasese insa. La fel si duhoarea. Melodia urla in voia ei in difuzoare…

Intoarce-te in somn… intoarce-te cand dorm
Intoarce-te in somn… intoarce-te cand dorm

Trebuia sa ajunga acasa. Trebuia sa ajung in pat. Mi-am pus din nou centura si m-am pornit la drum…

In pat…
Intind mana.. nu mai esti aici..
Voci din urma-mi spun
„N-ai de ce sa te ridici”

I-am sarutat talpa, dar stiu ca nu va schiopata.
As saruta-o toata… Din nou. Si nu m-as mai satura… Dar n-am macar de ce sa ma ridic. Ma doare… Delirez.

Inchid ochii, Ma intorc in vis.
Lumea nu-i asa cum a promis,
Iar
Timpul lui Nichita a trecut…

16 Răspunsuri to “Timpul lui Nichita a trecut”

  1. Buna dimineata !
    In timpul lui Nichita, El ii saruta talpa, Ea schiopata putin dupa aceea, de frica sa nu-i striveasca sarutul.
    Dupa timpul lui Nichita, El ii saruta talpa si pleaca, El vomita pe marginea drumului, de sila sau de dor, nici el nu mai stie de ce.
    Ea ce face in tot timpul asta ?!

  2. O postare excelentă pentru un început de săptămână… Chiar dacă are tristeţea ei… Aşa este, timpul lui Nichita a trecut. Melodia – de mare efect…

  3. „Inchid ochii, Ma intorc in vis.
    Lumea nu-i asa cum a promis,
    Iar
    Timpul lui Nichita a trecut…

    Viseaza despre tine… In vis, gaseste-l pe Nichita si adu-l inapoi. Asta, daca ti-e dor de el.
    Eu mi l-am adus, dupa ce nu mai era. Nimic nu ma tine sa nu-l tin cu mine.
    Cand te aduci inapoi, fa-ti lumea. Niciodata ea nu se tine de promisiuni. Nu te tine de ea, ci de tine. Iubeste-te…

    Voma – buna foarte buna, arunca ce nu prieste. Curata bine. Mai iesi, mai plimba, mai scoate…

    Iarta-mi dimineata sfatoasa. Am un ochi deschis inspre lume si o trag spre ceea ce-mi place. Imi place sa vad oamenii cum se iubesc pe ei.

    Trage-ti lumea din vis si fa-ti-o lumina. Pune mana pe ea si rasuceste-o. Stii. Si Nichita stia…

    Voie buna, azi!

    • Foarte puternice sunt mesajele tale pozitive, din cate imi dau seama. Atat in comentarii, cat mai ales pe blog. Am comentat o postare a ta si cuvintele mele mi s-au parut mici pe langa cele scrise de tine…

      • Am gasit comment-ul, multzam de vizita.
        Cuvintele? Niciodata nu pot prinde tot. Nici mari, nici mici… Incomplete. Sufletul, intotdeauna, mare. La tot omul sufletul e mare. Doar noi nu ne purtam la inaltimea lui. Nici nu ni-l stim… Sufletul. Restul, ce conteaza?

        Bucura-te de aceasta zi, fiinda iata, este, si suntem si noi!🙂

      • Frumos. Prea frumos scris. Multumesc.

  4. Mie mi se pare prea trista postarea asta, pentru un inceput de saptamana.

  5. Mikka e ca un suflu proaspat, e ca un colac de salvare pentru noi, cei care ne putem ineca… E o frumoasa, una dintre putinele care au mai ramas…

    • Pablito, ce-mi faci? Colac??? Frumoasa??? Sa ma vezi…🙂🙂

      Frumosi suntem toti, dar stii cum e, mai intai nu ne vedem fara oglinzi. Si cand ne uitam in oglinzi, ni se taie… Fiindca nu stim inca vedea.
      Eiii, daaaa… Vine si momentul in care ne putem oglindi unii in ochii altora. Uneori, chiar fara sa fim fata in fata.
      Ori cu ochii inchisi. Fiindca ne vedem sufletele. Toate frumoase. Doar mintea incalcita, sufletele frumoase.
      Stii tu ce zapacesc yo aici… Calusaru Sef…🙂

    • Merci, Paul. Eu abia de curand am aflat-o pe Mikka (meritul este al ei, nu al meu) si, cu cat citesc mai mult din scrierile ei, cu atat mai multa dreptate iti dau.

      Merci Mikka…

      • Cum mi-a zis un om, in Valea Sacra a incasilor:
        „My Beautiful One, you are WELCOME”…🙂

        Daca vezi, e fiindca ca tu esti asa. Nimic alta.

  6. Foarte frumoasa postarea si da… are dreptate Mikka! Viseaza-ti lumea ta, traieste-ti viata ta! De multe ori traim rataciti in lumea altora… de asta ne simtim pustii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: