Don’t play God

M-am jucat. Am luat pasari mici si tremuratoare si am incercat sa le transform in adevarate pasari de prada. Le-am luat, le-am oblojit aripile si am incercat sa le invat sa zboare.

Iar la un moment dat mi s-a parut ca imi reuseste. Am luat-o in palme, i-am soptit la ureche “Acum zboare, esti libera…”, am desfacut palmele si am aruncat-o in vazduh. S-a inaltat spre cer, o priveam cum da mandra din aripi… S-a coborat spre mine, a dat cateva rotocoale deasupra capului meu, mi s-a gainatat in crestet apoi si-a luat zborul. S-a indepartat putin si apoi vantul libertatii a prins-o.. O pala de vant a dezechilibrat-o, facand-o parca sa uite ca stia sa zboare. Sa- zdrobit de pamantul tare si uscat de seceta…

Si am mai ramas o data singur si nefericit in singuratatea mea. Am incercat sa transform o sclava in stapana. Si am ucis-o…

Atat de singur sunt pe-acest pamant, ca nimeni nu va stii daca mai sunt…

Don’t play God.
It ‘s a game you only can lose…

35 Răspunsuri to “Don’t play God”

  1. „My Love, My God…” Asa incepi orice demers, in orice directie. Chemand Iubirea in inima, din Inima. Atunci stii ca Cel care Face face, si tu stai si te uiti si te minunezi, si daca iese si daca nu iese… Fiindca stii ca asa a hotarat Cel Care Face. De multe ori, in marea bunatate a Iubirii, Ea ne mai da cate o explicatie, sa intelegem de ce. De multe ori nu o face. Ar fi prea mult, imposibil de dus, la acel moment.
    Zborul? Se invata usor. Prima lectie, ca si in arte martiale: caderea. Vezi, mirat, ca n-ai murit, si intelegi in clipa ce minune e ca esti tinut in fiecare secunda in viata. Afli atunci ce e Iubirea, asta care ne sufla in lume si care sufla prin noi.
    Aia e Iubirea, nu povestile noastre mototolite si aruncate la cos, dupa care plangem, desi le-am aruncat…

    Vezi ca pasarea a gasit la tine gustul libertatii. Chiar daca a cazut pe urma, l-a gasit atunci, in prima… L-a gasit, da?

    Iertare de vartej. Da’ nu-l pot opri…

  2. Toţi simţim în anumite momente ale vieţii că ni se frâng aripile, mai mult , ne gândim că nu vom mai zbura niciodată, dar viaţa ne-a învăţat că „ce nu ne omoară, ne face mai puternici”.

    Iubirea, speranţa şi credinţa ne ajută să învăţăm un nou zbor…

    Gânduri dintre cele mai bune trimit către un prieten drag!

  3. Vezi ca nu e bine sa induci o idee cuiva ?😀
    Pai cum sa fii singur, cand tu stii de tine ? Daca stii de tine, n-ai cum sa fii singur.

    • Te-ai agatat tu repede de postarea mea. Poate ma supar si o sterg, na😛

      Sa induci, nu e bine. Sa ii inveti sa gandeasca singuri insa, da. Pentru ca daca pe un copil il poti „pacali” ca 2+2=4 pentru ca pur si simplu asa este, pe un adult trebuie sa il determini sa creada intr-adevar.

      Si mai e ceva. Cele mai bune idei sunt ale noastre, nu ale celorlalti. Asa ca daca cineva ne invata sa gandim si sa ajungem singuri la anumite idei este mult mai bine. Le acceptam mult mai usor ca fiind ale noastre decat ale altora.

      • Seara buna !
        Poate te superi, numai ca tu nu te superi…atat de repede !
        Sa-i iveti sa gandeasca ? Ar fi o solutie, dar putin viabila… Zidul de prostie e atat de mare. Eu reusesc sa fac asta in mica masura. Pentru ca, depasind o anumita limita, incep sa te priveasca ca pe un nebun. Da, sunt un nebun, le raspund. Ce sa le faci ?
        Mai inbunatatim strategiile, mai lucram…😀

      • iMbunatatim😀

      • Hehe… Stiam eu ca suntem multi nebuni pe lume.🙂

        Imbunatatim, am inteles.😀

        O noapte frumoasa.

  4. deci sa nu ne intindem mai mult decat ne tine plapuma?

  5. N-am inteles niciodata de ce avem inclinatia asta „sinucigasa”; de ce trebuie neaparat sa-l „transformam” pe cel de langa noi ?
    Un raspuns(dintr-o multime) dat mie insami ar suna cam asa:ne place sa ne simtim „creatori” in universul nostru si „creatia” trebuie sa fie dupa „chipul si asemanarea” noastra” , uitand , din pacate, sa (ne) punem doar o simpla intrebare ..

    • Este in firea oricarui om sa vrea mai mult. De la cine? De la cei din jur, in primul rand. Pentru ca este mult mai usor sa vrem mai mult de la altii decat de la noi insine.

      In aceeasi ordine de idei, auto-multumirea noastra a ajuns aproape proverbiala. Asa ca – daca putem – eu as zice ca e normal sa ii convingem pe ceilalti sa vrea mai mult in primul rand ei de la ei.

      Gresesc?

  6. Nu vantul a dezechilibrat-o, ci absenta ta!🙂

    • Frumos mi-ai zis iar. Dar de ce oare nu putem invata zborul sub vantul libertatii? Nu putem sau nu vrem? Sau?…

      • mistique Says:

        Fara repere, ne ratacim… fara cei dragi, ne pierdem echilibrul… Nu-i nimeni atat de puternic incat sa suporte, singur, atata „libertate”.

      • Asa este, dar dependenta de o singura persoana nu este obsesie deja?

  7. M-ai surprins tare plăcut cu postarea asta…

  8. servus…
    de multe ori poate unele „pasari” au doar senzatia ca zboara… si de aceea se intimpla… asa.
    Toate cele bune

  9. Am fost și eu cândva pasărea aceea.
    Tu ai fost vreodată pasăre?

  10. Catalin, cred ca toti am fost la un moment dat si inca mai avem momente cand suntem pasari…

    • Am fost si mai sunt pescarus… Jonathan Livingston, primul meu maestru de zbor… Intre timp, am primit multe zboruri. Se poate zbura si cu o aripa, si uneori un-aripatul trage cu el pe cate-un fara-aripi… Si tocmai in tragere iese, incet, prin umeri, micul mugure de aripa noua, la amandoi. Niciodata nu doare.
      La altii aripile ies prin inima… Acolo doare putin, cat se sparge incercuirea. Pe urma, doar zbor…

      • Chemarea pescarusilor se aude atat de frumos si aici in Bucuresti uneori… Parca ar fi chemarea libertatii, sol al marii care ne asteapta…

  11. Despre singuratate – „libertatea, atunci cand se opune prezentei iubirii, este o povara, una ce trebuie suportata”(cu ghilimelele si corecturile de rigoare este un citat – mie mi-a placut partea despre singuratate, la libertate nu ma pricep deloc).

  12. Oare poate un sclav sa creeze o stapana? Sclavii ii pot invata pe altii sa fie sclavi la randul lor, atat, zic eu. Doar stapanii pot crea atat stapani, cat si sclavi…

    • E relativ. Pentru ca in fiecare din noi exita simultan ambele ipostaze. Nu exista sclav absolut, la fel cum nici stapanul absolut nu a fost inventat inca. Indiferent de parte masculina sau feminina.🙂

  13. Subscriu ..
    Relativ , necuantificabil si foarte vast subiectul..
    Oare pot exista unul fara celalalt ?

  14. Sper sa n-o iei ca pe o critica distructiva sau ca pe o rautate din parte-mi, dar cred ca ai vrut sa spui „You only can lose”, nu „loose”. Si nu concep sa imi raspunzi decat cu „yes, ma’am!” Clar, sclavule?!🙂

    Just kidding, A.
    Hope you won’t get upset. Un🙂 cu simpatie.

  15. Da.. la noi insine ma refeream si mai ales, ca cei doi sunt intr-o relatie simbiotica. Ori, vad ca stii ce se intampla cand se „rup”lanturile, natural sau nu..
    Eu as numi-o evolutie si ar trebuie sa ne bucure. Doar asta ne dorim, indiferent cum ne-am numi, nu ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: